vineri, 28 decembrie 2012

///



dacă vrei să sperii
BINE
pe cineva aşteaptă
să i se facă somn pune-i
orice thriller soft de 5 spre 6 scos
după 95

imediat ce adoarme schimbă
pe angel heart aproape
de faza cînd deniro pletos are ochii galbeni
şi arată cu gheara
spre voi

trezeşte-ţi prietenul
cu o serie de zgîlţîituri scurte
observă-i privirea
notează

repetă asta de cîteva ori pe săptămînă timp
de trei luni & ţine minte:
primul film nu tb să fie mereu
acelaşi

la un moment dat se vor întîmpla
lucruri extrem dar
extrem de urîte

marți, 18 decembrie 2012

Patrick Stewart

Bătrînul s-a suit pe motoretă şi a demarat, grupul îl privea îngrijorat. Părul alb, lung îi bătea în vînt şi arăta cumva ameninţător şi profetic pentru că era îmbrăcat în haine lungi şi prăfuite şi avea multe curele de piele care îi treceau peste piept şi în jurul taliei. Pe drum s-a gîndit că drumul nu e uşor, chiar dacă e scurt, pentru că sunt pericole, şi poate oricînd să se întîlnească cu o maşină de teren, ceea ce s-a şi întîmplat, şi cînd a văzut maşina a accelerat spre ea şi maşina a tras prima şi pe urmă a tras şi el cu mitraliera ataşată în partea stîngă a roţii din faţă, şi nu a nimerit, a nimerit asfaltul într-o linie dreaptă de scîntei, dar nici maşina nu l-a nimerit şi au trecut unul pe lîngă altul în viteză, dar nu s-au mai întors ca să mai tragă unul în altul şi fiecare şi-a văzut de drum. Pe urmă a urmat o stradă care urca şi la capătul străzii, la dreapta, începea strada celuilalt grup, la care trebuia să ajungă. Cînd a intrat pe stradă, şi-a amintit cum era mai demult şi ştia ce familie locuise în fiecare casă şi ce culoare avea fiecare casă, şi acum culorile nu erau foarte diferite de atunci. A oprit lîngă o casă şi şi-a făcut motoreta placă cu ghidon. În faţa casei erau adunaţi mulţi oameni îmbrăcaţi la costum şi i-a spus unuia dintre ei că vrea să vorbească cu liderul grupului, şi omul, foarte politicos, i-a spus că va putea vorbi după ce se termină procesiunea, pe urmă s-a întors către ceilalţi oameni şi a intrat pe poarta deschisă, şi tot mai mulţi oameni de pe stradă se adunau acolo şi intrau pe poartă, în curte. Bătrînul s-a apropiat şi el de poartă, încet, din partea stîngă, şi a putut să vadă locul spre care mergeau toţi oamenii, şi acolo era un obelisc nu foarte înalt, dreptunghiular, în vîrful căruia era ochiul roşu, tot dreptunghiular, şi toată construcţia era în formă de T. Oamenii au început să scandeze un cîntec monoton din trei silabe, care creştea în intensitate, şi bătrînul a început să se retragă tremurînd, a ajuns la placa cu ghidon şi a urcat cu un picior pe ea, nemaifăcînd-o motoretă, şi a început să împingă repede cu celălalt picior pe asfalt în timp ce era cu mîinile pe mînere, şi din cînd în cînd se mai uita înapoi şi la un moment dat a văzut cum cîţiva oameni se desprind de masa care scanda şi se îndreaptă spre o maşină parcată vizavi de casa care găzduia ochiul în curte, şi au început să lovească maşina cu pietre şi cu bîte, deşi nu era nimeni în ea, dar ei tot continuau s-o lovească şi să se urce pe capotă şi pe acoperiş. Bătrînul se uita speriat în timp ce aluneca tot mai repede la vale, şi de cîteva ori era să cadă pentru că îşi lua mîinile de pe ghidon şi îşi făcea repede cruce, apoi le punea iar ca să stabilizeze placa.

joi, 13 decembrie 2012

wkd - copiii 3

Image and video hosting by TinyPic
Image and video hosting by TinyPic

 Copyright - Image Comics Inc - Kirkman / Adlard / Rathburn, 2012

marți, 4 decembrie 2012

Constantin Acosmei - Sonet (Video)



În gang mă întîlnesc cu Domnul X.

E asudat, cu burdihanul lax.

Notez adresa: str. bl. ap. tel. fax.

Mă uit la ceas - e unsprezece fix.



Pe pod îmi taie calea un limax.

Mă-ntorc şi mă aplec - culeg un pix.

Mai merg. Ajung la magazinul mixt.

Îmi sar în ochi cutiile cu vacs



Din raft. Şi lada cu bricheţi de cocs

Din colţ. Mă sprijin pe tejghea în plex,

Privind tacîmurile de inox



Împachetate-n foi rupte din DEX.

Îmi cumpăr un pahar de matrafox.

Ieşind, mă scarpin liniştit la sex.

duminică, 2 decembrie 2012

Hârtiile masculului. Prima revoluţie mascată

       Din aproape în aproape, militarele şi consilierele au reuşit să ajungă la un punct comun. Mai întâi au sporovăit, fragmentate în grupuri. Grupurile, conduse de câte o vorbitoare, au devenit tot mai mari şi au părut din ce în ce mai dispuse la concesii. În final, s-a ajuns ca toată lumea să susţină cu vehemenţă acelaşi lucru, deşi, dintr-un motiv oarecare, grupurile continuau să se certe între ele. Printre cledane s-a răspândit până la urmă expresia: "s-a creat consens", "ce consens este", "s-a făcut consens", "consens găsit". Repetarea continuă a sunetului "S" m-a dus cu gândul la nişte foarfeci care se închideau şi se deschideau. Doamna Minuzin-Ştrassky mi-a mai oferit un pahar cu apă, deşi  tocmai îl băusem pe primul.

Silviu Gherman - Hârtiile Masculului, Curtea Veche, 2012