o baie care nu se termină niciodată 2

azi eşti urât. foarte urât

ştiu, tu n-ai arătat niciodată bine, n-ai fost, cum să zic eu

frumos / prezentabil / cu trăsături cât de cât fine

agreabil, mă, agreabil, să se uite cineva la tine şi să zică oau, da, uite, ăsta e un tip fain, pare îngrijit, l-aş invita undeva, i-aş împrumuta bani dacă are nevoie

şi chestia asta se observă, crede-mă, oamenii se feresc, schimbă trotuarul când te văd, de obicei încearcă să nu te privească fix în ochi şi dacă totuşi o fac – din greşeală, clar – îşi duc repede repede palma la frunte, lasă capul în jos & grăbesc pasul, adică

n-o lua aiurea, până şi eu văd că labagii ăştia mai bine şi-ar tăia o mână decât să le strici ziua atunci când îţi văd faţa

pentru că azi, azi chiar e ceva-n neregulă cu tine, prietene. rău de tot. nu sta aşa în uşă, intră, nu vreau să te vadă vecinii, chiar nu vreau, pe urmă cine ştie ce-or să creadă şi despre mine. hai, lumea încă doarme, dar e ok, nu te ţin mult, promit, vorbim două minute, încet, în şoaptă, te lămuresc cu faza asta & pe urmă te apuci de treabă, faci ce vrei tu

bun. cum e? ţi-aduc ceva, o cafea, pâine prăjită cu unt, un biscuite? ai mâncat? sincer, te-aş servi şi nu te-aş servi, mai mult nu, mă-nţelegi de ce. te uiţi încruntat. nu-ţi place ce-auzi. mi-ai sparge nasu, este? dacă te superi, te superi degeaba, ţi-am zis: azi eşti urât, eşti prea urât ca să mă port bine cu tine, să fiu atent la ce vrei, la ce spui, la tot. serios, mă uit la tine şi-mi vine să, să, să nu ştiu

îmi vine să-ţi fac ceva rău, fizic, să nu mai fii aici, să te duci direct în pizda

pizdelor mă-tii, departe, poate pe ceva insulă, cu alţi urâţi ca tine. acolo cred că ţi-ar fi mai bine, da da, ar fi mai bine şi pentru noi, tu chiar crezi că putem să trăim aşa, să te vedem în fiecare zi şi să ne umpli de silă, vrei să vomităm nonstop, să ne futem sistematic maţele, ce vrei? uită-te puţin la tine, stai aşa, hai în baie să ne uităm în oglindă, poate înţelegi ce zic, fii atent

fă ochii mari. nu clipi. ce vezi? în primul rând, ai ochii roşii. pardon, ai un singur ochi roşu, asta-nseamnă că arăţi ca şi cum ai suferi de multe, multe chestii periculoase, ţi-aş enumera acum vreo trei-patru boli de care SIGUR n-ai auzit, treaba e că pierdem timpul de pomană şi nu mai vreau să te ţin aici, îmi faci rău, mi-e frică, de fapt nu frică, scârbă, da, mi-e un fel de scârbă amestecată cu milă, nu pentru tine, stai liniştit, pentru

lasă, nu e esenţial, tu trebuie să mai ştii atât: cheleşti, ai început de guşă, ţi-au căzut aproape toţi dinţii, pielea ţi-e vânătă (e de la inimă, e numai de la inimă), faci burtă de neam prost, de fiecare dată când îţi bagi degetul în buric scoţi un ghem de păr jegos cu scame şi firimituri de pâine prăjită, muistule, nu plânge, stai jos că n-am terminat, ai pământ sub unghii, eşti galben între picioare, puţi, îmbătrâneşti, ţi se albeşte părul şi nu faci nimic, te doare-n cur de tine şi de ce zic alţii de tine, băăăăă

la urma urmei, asta e. ai avut bunătate de ocazie şi ai bulit-o, te-ai pişat pe ea de sus, deloc elegant

slab, ce să zic, slab de tot. culmea e că se justifică, azi ai fost – şi încă eşti – foarte, dar foarte urât (acum serios, cât de urât poţi să fii?), mă bucur că nu te-au văzut şi ceilalţi, ţi-am zis, aici încă se doarme şi e cel mai bine aşa. şi acum tu trebuie să pleci, în halul în care eşti, nu ai ce să faci, nu te vrea nimeni, nu te vrea nici gresia, bormaşina ţi-ar aluneca din mâini, ţi-ai găuri rotula, laba piciorului, ai umple pereţii cu sângele tău urât şi tot n-ai rezolva nimic, mai mult rău ai face. şi cu cât te prinzi mai rapid de asta, cu atât e mai bine. şi cu cât zâmbeşti mai mult, cu atât e mai bine

pleacă odată, mă faci să te dau afară-n şuturi, înţelege, tu

nu

ai

cum să fii productiv, bun la ceva, tu nu poţi să munceşti, să faci un lucru durabil, azi nu

poate mâine

ca să ştii şi tu, gonzo

veceurile sunt de obicei grele trebuie
să le ţii cu dreapta de trunchi & cu stânga
de partea de
sus veceurile vechi veceurile
cu adevărat bătrâne sunt duse tot timpul la
ghenele din spatele şcolii 3 gonzo ele
au o istorie pe care nimeni n-o ştie la care nimeni
nu se gândeşte pe
plasticul lor oval au stat milioane de funduri unele
tinere fine lucioase fără prea mult păr altele
foarte foarte urâte da uneori mirosul devine
insuportabil smalţul
se crapă se ramifică în varice tot mai mici tot
mai mici după câteva săptămâni încep
să semene cu nişte crengi
de nuci dezgoliţi dar nimeni
nu observă lucrul ăsta sute de mii

de bucăţi dispar aşa în fiecare
an gonzo înainte
să fie aruncate multe sunt
încă pline cu mizeria
ta şi a
oamenilor tăi (a trebuit să ţin vasul sus deasupra
capului altfel ar fi văzut toţi mi-ar fi fost
ruşine)

şi ce faci tu, gonzo

ce morţii
morţilor mă-tii faci
tu când termini şi treabă şi gresie şi
bere şi tot ă? îţi zic eu ce faci vii frumos porneşti
laptopul bagi un film o muzică ceva dai – e ok poţi
s-o spui - o
labă cu dreapta plină
de praf pt că nu-i aşa apa
nu mai curge demult ai spart toate ţevile te
duci la
frigider uiţi
să dai pauză iei
două trei felii de salam neapărat
palaciego pe una
o scapi pe parchet eşti
prost o ridici zici ha
ha eu sunt
gonzo nu mi-e frică de microbi de
sânge de
moarte te
pui iar la film & după o scenă cheie observi câţiva
frecăţei de jeg deasupra sfârcului
stâng îi
dai jos
super atent cu o felie (alta)
de salam o
bagi în gură molfăi îţi cam
place nesătulule ai suge şi o minge
de golf printr-un furtun vorba prietenului meu
soldatul

este?

nucii, gonzo

au tăiat până şi nucii gonzo şi nucii sunt
(ştii cum sunt nu?) sunt într-un fel ca porcii adică
simt dacă vrei să le faci rău înainte
să le faci înainte
să intri cu toţi bărbaţii ăia murdari şi păroşi în grajd în curte sau
unde mă-sa sunt ei gonzo e un fel de
frică da o frică de cuţit de – probabil ştii deja –
de durere intensă a cărnii amice cred că
asta au simţit şi nucii mei atunci când au venit să-i taie au zis
pe noi o să ne vândă cu maxim
3-4 milioane bucata unui om care-şi bate copiii şi cea mai
rea chestie nu-i asta ascultă la mine cea mai rea
chestie e

că n-o să mai avem cui să facem
umbră da