joi, 20 octombrie 2011
metode
şi voi încerca să mă rătăcesc
C. Acosmei
1.
stau la coadă să-mi iau bilet. în faţa mea o fe-
meie îşi face abonament. din cauza asta coa-
da se lungeşte tot mai mult troleele pleacă nu
stau după noi. mă gândesc că întârzii la curs ies
din rând mă duc la femeie şi îi dau un pumn în
urechea dreaptă buf. cade pe cărămizile octo-
gonale şi îşi rupe o mână trosc. începsă îi dau
cu picioarele în gură până se umple de sânge şi
nu se mai mişcă deloc. mă uit puţin la ea dau să
mă întorc la coadă dar alunec pe balta proaspă-
tă de sânge şi cad lângă cadavru buf. cineva în-
cearcă să mă ajute să mă ridic îmi întinde o mâ-
nă eu îi fac semn că nu că dacă îi dau şi eu mâna
ne mânjim amândoi şi mai bine nu. mă şterg de
pantaloni mă uit la degete şi la palmă zic se pu-
tea şi mai bine dar asta e. după cinci minute sau
mai mult nu ştiu sigur mă ridic îmi iau bilet şi sar
în troleu. sunt fericit că ajung la timp.
2.
merg să plătesc cablul şi netul încerc să trec de
o mamă care-şi duce copiii la grădiniţă. trotua-
rul e îngust şi nu pot să-i depăşesc aşa uşor. cred
că aş putea dacă m-ar auzi cum calc în spatele lor
dar nu mă aude nimeni. grăbesc puţin pasul ajung
lângă ei o împing pe mamă în faţă pe băiat îl apuc
de gât şi pe fată de păr. îi dau cap în cap se aude
un sunet de plastic spart. mă uit mai atent văd că
li s-au agăţat craniile în nişte bucăţi ascuţite de os.
trag de ei să-i despart dar nu pot şi ridic din sprân-
cene pentru că nu am mai văzut niciodată aşa ce-
va. îi las să cadă pe trotuar imediat se apropie un
câine cuţu-cuţu care începe să lipăie bucăţile de
oase şi creier de pe jos. seamănă puţin cu câinele
meu numai că al meu are altă culoare şi e mai cu-
rat şi mai bine hrănit. după ce termină de mâncat
se uită la mine şi se linge pe bot că să-i mai dau. îl
mângâi pe cap el dă din coadă şi plec.
3.
mă urc primul în maxi după mine se mai urcă nişte
oameni. mă aşez pe un scaun de pe şirul din dreap-
ta îmi pun căştile în urechi şi mă uit pe geam adică
afară unde e o seară foarte frumoasă de toamnă.
maşina porneşte lângă mine ajunge o tanti mai bă-
trână care n-a apucat loc. mă priveşte urât cu ochii
întredeschişi şi buzele încovoiate ca şi cum vrea să
mă ridic şi s-o las pe ea să se aşeze. mă fac că nu ob-
serv aşa că rămân pe scaun tot drumul. după ce co-
boară cobor şi eu o urmăresc până la un semafor.
aştept zece secunde îi dau un şut în spate ea zboară
în şosea unde un camion de gunoi plin o rupe în do-
uă. pe urmă un stivuitor de smoală îi nivelează orga-
nele şi părţile din corp care încă nu erau lipite cum
trebuie de asfalt. semaforul se face verde trec stada
şi mă opresc la un chioşc de unde îmi iau doi covrigi
calzi cu sare.
4.
mă joc assassin’s creed brotherhood pe calculator
chiar înainte să termin o misiune importantă sună
interfonul. îmi pierd concentrarea o patrulă de sol-
daţi romani mă omoară cu halebardele şi trebuie să
iau tot nivelul de la capăt. mă ridic de pe scaun des-
chid uşa o fată de liceu începe să-mi vorbească des-
pre cazul unui copil care are nevoie de bani pentru
un transplant de măduvă în străinătate. îi spun că
mă jucam assassin’s creed brotherhood pe calcula-
tor îi iau mapa din mână şi o trag până în bucătărie.
aici o pun să stea cu gura lipită de cel mai mic ochi
al aragazului şi dau drumul încet la gaz. ca să nu sca-
pe îi lipesc buzele cu superglue de fierul înnegrit îi a-
păs capul cu mâna. nu durează mult şi dă ochii pes-
te cap încearcă să vomite dar toată pasta gălbuie îi
vine înapoi pe gât. o parte îi iese pe nas murdărind
tot aragazul şi gresia din jur. mă strâmb de la miro-
sul urât o privesc cum se mai zvârcoleşte câteva mi-
nute şi cum horcăie horc horc. aştept până se opreş-
te de tot mă şterg bine pe mâini cu o cârpă în dungi
albe şi roşii apoi mă pun în faţa monitorului să ter-
min jocul.
marți, 11 octombrie 2011
body horror să
să tragi un pârţ lung & fâsâit lângă grupul
cutare de studente să pută şi să te îndepărtezi
firesc după minim două minute ca şi cum
nu ai făcut nimic deplasat să bei apa care se
adună încet încet în suportul periei de curăţat
veceul sau măcar s-o atingi cu limba să faci
gargară cu pasta galben-maronie scursă din
găleata de gunoi să-ţi placă asta să scrii un
text despre asta să striveşti o viespe două
trei între dinţi în timp ce zgârii cu unghiile o
tablă neştearsă de trei luni (consideri că durata
e optimă pentru micul tău experiment dar
deocamdată nu promiţi nimic ţi-e frică nu vrei
ca oamenii de subgresie să te creadă incapabil
într-un fel sau altul) să ungi o felie de pâine
cu bucata de unt îngheţat scăpată în vasul cu
apă al câinelui să te caci în propriile mâini şi
să strângi cu putere degetele până ajungi să
scurmi în oasele din palmă să râgâi gros a ceapă
la nici 25 de secunde după ce ai început să dai
limbi unei vechi cunoştinţe pe care mereu ai
bănuit-o cum că ar fi adventistă după care să-ţi
baţi joc să râzi de ea cu aceeaşi uşurinţă cu care
handke făcea dialogurile de la sfârşitul femeii
stângace să-ţi sufli cu viteză mucii pe pantofii
proaspăt lustruiţi ai celor mai buni prieteni ai
tăi şi să pretinzi imediat absolută clemenţă să
trimiţi scrisori udate cu pişat sinistraţilor de orice
tip din orice loc să scuipi în gură să faci injecţii cu
spirt în muşchii descoperiţi ai amputaţilor să
adormi relativ împăcat & cu negreală pe picioare
în cele mai albe aşternuturi pentru ca dimineaţa
devreme înainte de ceiucul cu brânzică şi suplimentul
din ce în ce mai ieftin de cultură să spui o rugăciune
de sinceră mulţumire pentru conştiinţa asta
deosebit de productivă
duminică, 2 octombrie 2011
3.
rana aia veche pe care toţi o credeam vindecată a început să ţi se deschidă şi asta ne face să fim destul de precauţi atunci când eşti la cel puţin un metru jumate de noi mai întâi am observat un fel de lichid galben curgea din colţul gurii ca un pârâiaş mic mic şi până să ajungă la bărbie se usca de tot o crustă deosebit de împuţită ar zice lumea copiii cei mai răi îţi fac poze cu mobilul pe ascuns lucru care la prima vedere nu te afectează dar recunoaşte suferi plângi înjuri în gând le-ai suci gâturile căcaţilor ăştia mici le-ai despica rotulele cu un şpaclu subţire pe urmă ai turna sare pe găurile din oase degeneratule deja îţi imaginezi culoarul de hotel plin de fum ieşirile blocate din cauza incendiului desigur şi tu mai gras cu o sută douăzeci de kile un butoiaş de calibru treişpe în mâna dreaptă şi tu din ce în ce mai transpirat strigi o să v-arăt puterea minţii o să v-arăt puterea minţii da se ştie ai comite multe chestii tâmpite doar ca să atragi atenţia de la rana asta futută a ta se deschide vizibil se lărgeşte la început era bine semăna cu despicătura de pe marginea unei pungi de chipsuri care nu-ţi plac & cu timpul a devenit o masă de muşchi dezveliţi două labii zemoase cu mult mai nasoale decât buzele viermelui jabba şi totul
totul ar deveni cât de cât acceptabil dacă ai renunţa la obiceiul ăla al tău de a-ţi zgândări insistent bucata de carne vânătă mortarul galben pişăcios unghiile tale deja s-au obişnuit cu procesul e ca şi cum ai zgâria zgâr zgâr un stâlp de ciment ştiind sigur că oamenii de subgresie aşteaptă jos ca ultimii nehaliţi îşi cască gurile fac aaaa pentru tributul gras de firimituri şi bucăţi de moloz industrial eşti un caz aparte fiule laboranţii ar lucra intens pe tine te-ar diseca încet cu poftă şi precizie vorba poetului oare ce-l pune în mişcare şi pe ăsta s-ar întreba toţi pariuri speculări ipoteze renunţări plus finalul care zice
şi-o să ajungem să ne bucurăm atunci când cumpărăm o pâine
