Bătrînul s-a suit pe motoretă şi a demarat, grupul îl privea îngrijorat.
Părul alb, lung îi bătea în vînt şi arăta cumva ameninţător şi profetic pentru
că era îmbrăcat în haine lungi şi prăfuite şi avea multe curele de piele care
îi treceau peste piept şi în jurul taliei. Pe drum s-a gîndit că drumul nu e
uşor, chiar dacă e scurt, pentru că sunt pericole, şi poate oricînd să se
întîlnească cu o maşină de teren, ceea ce s-a şi întîmplat, şi cînd a văzut
maşina a accelerat spre ea şi maşina a tras prima şi pe urmă a tras şi el cu
mitraliera ataşată în partea stîngă a roţii din faţă, şi nu a nimerit, a
nimerit asfaltul într-o linie dreaptă de scîntei, dar nici maşina nu l-a
nimerit şi au trecut unul pe lîngă altul în viteză, dar nu s-au mai întors ca
să mai tragă unul în altul şi fiecare şi-a văzut de drum. Pe urmă a urmat o
stradă care urca şi la capătul străzii, la dreapta, începea strada celuilalt
grup, la care trebuia să ajungă. Cînd a intrat pe stradă, şi-a amintit cum era
mai demult şi ştia ce familie locuise în fiecare casă şi ce culoare avea
fiecare casă, şi acum culorile nu erau foarte diferite de atunci. A oprit lîngă
o casă şi şi-a făcut motoreta placă cu ghidon. În faţa casei erau adunaţi mulţi
oameni îmbrăcaţi la costum şi i-a spus unuia dintre ei că vrea să vorbească cu
liderul grupului, şi omul, foarte politicos, i-a spus că va putea vorbi după ce
se termină procesiunea, pe urmă s-a întors către ceilalţi oameni şi a intrat pe
poarta deschisă, şi tot mai mulţi oameni de pe stradă se adunau acolo şi intrau
pe poartă, în curte. Bătrînul s-a apropiat şi el de poartă, încet, din partea
stîngă, şi a putut să vadă locul spre care mergeau toţi oamenii, şi acolo era
un obelisc nu foarte înalt, dreptunghiular, în vîrful căruia era ochiul roşu,
tot dreptunghiular, şi toată construcţia era în formă de T. Oamenii au început
să scandeze un cîntec monoton din trei silabe, care creştea în intensitate, şi
bătrînul a început să se retragă tremurînd, a ajuns la placa cu ghidon şi a
urcat cu un picior pe ea, nemaifăcînd-o motoretă, şi a început să împingă
repede cu celălalt picior pe asfalt în timp ce era cu mîinile pe mînere, şi din
cînd în cînd se mai uita înapoi şi la un moment dat a văzut cum cîţiva oameni se
desprind de masa care scanda şi se îndreaptă spre o maşină parcată vizavi de
casa care găzduia ochiul în curte, şi au început să lovească maşina cu pietre
şi cu bîte, deşi nu era nimeni în ea, dar ei tot continuau s-o lovească şi să
se urce pe capotă şi pe acoperiş. Bătrînul se uita speriat în timp ce aluneca
tot mai repede la vale, şi de cîteva ori era să cadă pentru că îşi lua mîinile
de pe ghidon şi îşi făcea repede cruce, apoi le punea iar ca să stabilizeze
placa.
