O cantina în Laredito - Camarad ucis

"În Laredito s-a lăsat deja înserarea. Liliecii îşi iau zborul din cuiburile lor din tribunal şi turn şi se rotesc deasupra aşezării. Aerul e încărcat de mirosul de cărbune ars. Copii şi câini stau ghemuiţi lîngă pridvoarele de pământ şi cocoşi sălbatici bat din aripi şi se aciuează pe crengile pomilor. Umblă pe jos, aceşti tovarăşi de arme, pe lângă un zid golaş din chirpici. Dinspre piaţă se aude slab muzică de orchestră. Trec pe stradă pe lângă un car cu apă şi trec pe lângă o spărtură în zid unde la lumina unui foc slab de forjă un bătrân bate metalul în forme. Trec pe lângă o casă unde stă în prag o fată tânără a cărei frumuseţe e una cu florile din jur.

Cum se sfârşesc poveştile astea. În confuzie, blesteme şi sânge. Şi-au văzut de băuturile lor şi vântul sufla peste străzi, stelele de pe cer scăpătau către apus şi tinerii ăştia s-au luat la harţă cu alţii, s-au spus vorbe care n-au mai putut fi îndreptate şi în zori băiatul şi al doilea caporal au îngenuncheat la căpătâiul băiatului din Missouri căruia îi zicea Earl şi l-au strigat pe nume, dar el n-a mai răspuns."

Cormac McCarthy - Meridianul Sângelui.

ce s-a întîmplat

© "Batman: Whatever Happened to the Caped Crusader?"
Neil Gaiman, Andy Kubert, Scott Williams @DC Comics, 2009

momentul de groază

"Ca să continui mă gîndesc, prin asociaţie, cum se dislocă dinăuntru un cuvînt repetat. Copil, mergînd pe străzi, citeam firmele prăvăliilor şi le spuneam în gînd. Treptat, cuvîntul nu mai însemna nimic. Există o explicaţie liniştitoare, e fenomenul de redundanţă, însă, copil, eram speriat de nimicul care creştea în interior. În mine, mai mult decît în cuvinte.

Stăm toţi trei şi privim în soare. Puse la un loc, una sub alta, frazele fac, făceau, un poem în sensul vechi al cuvîntului. Există în ele un fel de lirism. În aceasta, lirismul pluralului. Stăm toţi trei, deci sîntem împreună, şi privim în soare, adică nu soarele îl privim dar este soare unde stăm. Sîntem împreună, e bine, ca o pauză a vieţii, uităm că trăim. Acestea sînt zilele intense, de altfel mi-o şi amintesc, a fost o zi minunată, am mers în munţi multe ore, cînd stam în soare eram la capăt, frînţi, simţeam oboseala în fiecare centimetru din noi. Viaţă intensă este atunci cînd faci o pauză în viaţă. Bineînţeles, exagerez, nu-i deloc aşa, sau nu pentru mulţi.

Tu cureţi cartofi în iarba din curte, surîzi. Aici strică poezia cuvîntul cureţi, aspru, ca o răzătoare pe care ţi-ai trece mîna şi ţi-ar sfîrteca-o fără să curgă sînge. Momentul de groază cînd, după ce ţi-ai făcut o tăietură adîncă, locul despicat e livid, sîngele încă n-a ţîşnit."

Livius Ciocârlie - Clopotul Scufundat

witchfinder general

cine ţi-a cerut foc pt ca să-şi aprindă ţigară

şi n-ai de unde să dai că nu fumezi

cine opreşte maşina şi te întreabă unde e strada sau hotelul cutare

şi şi atunci cînd nu ştii tu tot vrei să ajuţi

şi arăţi cu mîna

şi nu e bine –

rămîne frica de repercusiuni

pt că n-ai fost pe fază

la micile frumoasele nevoi.

sunt vlad drăgoi. toamna 2014

am văzut witchfinder general din 68

făcut de michael reeves cu vincent price

şi ian ogilvy, un prieten vechi.

mie mi-a plăcut şi imediat i-am spus

şi prietenului meu andrei pintea de la cluj să-l vadă

și apoi mai tîrziu m-am dus şi eu la cluj

şi cînd a venit vorba de film, că el chiar e băiat bun

şi consecvent deci l-a văzut şi el,

mie mi s-a părut cumva că da, deşi se vedea clar că ne-a plăcut la amîndoi,

încercam în acelaşi timp să argumentăm şi de ce

şi eu ştiu că îmi făcusem o teorie înainte

care acum nu mai era

sau rămăseseră frînturi incoerente

şi la andrei pun pariu că era la fel

numai că atîta ne-a rămas atunci:

o vădită emoţie faţă de produs

dublată de anxietatea de a împărtăşi cum trebuie

ceva frumos cu aproapele

umbrită în final de senzaţia

că efectiv pierzi timpu

tot bîjbîind aşa după profunzimea descrierii.

şi ce vreau să zic andrei,

şi de fapt zic pt toată lumea –

te rog eu să nu mai lăsăm tentativa oricum slabei articulări

să ne fută viziunea prezentului

care el e acuma

şi uite ce vibrant:

imediat la stînga

doi şi-au adus puiul de labrador

care e atracţia serii în bar;

încearcă duios să se urce pe băncuţă

stă la mîngîiat

încît toţi vrem unul.

mai e o chelneriţă frumoasă

care ne dă indicaţii despre unde e alt bar

şi care după ce termină face

că se înţelege ce-am zis? de obicei

nu dau indicaţii cum trebuie

şi noi i-am zîmbit şi i-am zis

te descurci perfect

la care ea s-a umplut de o mare bucurie.

şi andrei dacă te întorci

mai e fix la masa de lîngă geam

o femeie care era şi ieri seară

şi lîngă care chiar am stat

şi n-a fost nu ştiu cît de productiv contactul

că la un mom dat începuse să ţipe

de la un banc probabil

iar asta nu mi-a plăcut

dar chiar şi aşa, de cîteva ori

tot am schimbat încuviinţări şi aprobări murmurate

ori asta ce e dacă nu comuniune

şi ventilatorul de deasupra mesei

care tocmai s-a dereglat

şi umple de zgomot tot localul –

ce să fie și el altceva

decît minunea de a ne putea întoarce instant capetele înţepenite

la semnalul primului stimul clandestin

atunci cînd sufletele noastre

împovărate au ajuns

de la atîtea cuvinte.

on the matter of fiction

Über #12, Kieron Gillen, Canaan White, Gabriel Andrade, Daniel Gete @Avatar Press, 2014