alte metode

5.

trec pe lângă policlinică un ţigan în geacă de piele
şi cu părul lins iese dintr-un gang mă întreabă da-
că nu vreau să-i cumpăr telefonul. nu mă opresc
din mers şi spun că nu. el continuă să meargă pe
lângă mine. la un moment dat se pune în faţa mea
şi începe să meargă cu spatele. observ că avem a-
ceeaşi viteză dar lui nu i se pare nimic ciudat. îmi
spune că e nou că uite e încă în cutie nici nu m-am
atins de el. îi iau cutia din mână o deschid scot te-
lefonul şi încărcătorul după care îi înfăşor firul în-
cărcătorului în jurul capului până ce pielea şi muş-
chii obrajilor încep să i se despice de la colţurile gu-
rii. mă opresc abia când tăieturile îi ajung sub ure-
che la mandibulă şi în timp ce îl ţin de bărbie îi îm-
ping fruntea pe spate astfel încât capul să i se des-
chidă ca un coş de gunoi. acum pot să îi îndes te-
lefonul direct în esofagul descoperit. ca să fiu si-
gur că rămâne acolo iau un bolovan de lângă bor-
dură şi îl bat tare în telefonul care se înfige ca un
cui în carnea ţiganului. din când în când mai ţâş-
neşte un jet scurt de sânge din gaura proaspătă.
de peste drum se aud chiuieli şi muzică. începe o
nuntă.


6.

sunt atent la ce îmi spune angajatul raiffeisen în
legătură cu noul meu card. mă pune să comple-
tez hârtii din când în când îl mai întreb ce trebuie
să scriu unde să semnez. mă bucur că stă lângă
mine şi mă ajută. o femeie în negru cu rimelul în-
tins de lacrimi intră în clădire şi întreabă ce fel de
conturi de economie îşi poate face. angajatul îi
spune să mai aştepte puţin pentru că încă mai are
de lucru cu mine. femeia nu ascultă sau nu înţele-
ge spune că tocmai a avut un deces în familie se
simte rău şi în momentul de faţă efectiv nu poate
face legături între lucruri vai. angajatul mă lasă sin-
gur se duce să vorbească cu ea. trec cinci minute
deja am terminat de completat toate hârtiile şi
stau cu ele în mână nu primesc niciun răspuns. mă
îndrept spre ei scot o coală din grămada de acte cu
muchia tai pe mijloc ochiul stâng al femeii. din spăr-
tură îi curge un lichid fără culoare. după ce nu mai
curge o iau de mână o conduc la ghişeul de depu-
neri şi retrageri. aici îi îndes capul prin deschizătu-
ra din sticlă bucăţile de piele carne şi os îi cad ca
printr-o răzătoare. înainte să ies iau câteva prăjturi
galbene cu răvaş din bolul de lângă uşă. rup amba-
lajul de pe două şi le bag repede în gură. sunt bune.


7.

copilul familiei care stă la etajul trei aleargă cu pi-
cioarele goale pe hol tropăie face zgomot şi nu mă
pot concentra la film. când se opreşte din alergat
începe să bată o minge mică de cauciuc pe gresie.
mingea sare la început mai sus dar pe măsură ce se
apropie de podea sunetul devine tot mai intens ca
atunci când o monedă grea de metal se opreşte din
învârtit pe suprafaţa unei mese lăcuite. bat la uşă îmi
deschide tatăl pe care îl dau la o parte. apuc copilul
de picioare îl târăsc apăsat cu vârful capului pe jos.
am mare grijă să se râcâie de marginile şanţurilor din-
tre plăcile albe. în felul ăsta o bună bucată din scalp îi
rămâne mânjită pe podea cu tot cu păr după aproape
douăzeci de mişcări dus-întors. transpir şi îl întorc cu
capul în sus porţiunea de craniu dezvelită seamănă
cu un ou pe jumătate decojit sau cu o chelie. găsesc
mingea de cauciuc i-o îndes sub pielea frunţii privit
din profil acolo are o umflătură mare aproape cât na-
sul. îi dau un cot în ceafă să cadă cu fruntea înainte se
izbeşte de gresie şi mingea de sub piele îl face să sară
puţin ca un hopa mitică. se opreşte ies din apartament
mă întâlnesc cu şeful de scară mă întreabă dacă pot să
repar senzorii becului de la etajul doi. îi spun că nu dar
că o să-l întreb pe tata pentru că tata e un electronist
foarte bun.


8.

nu e nimeni acasă aşa că trebuie să îi ţin de urât lui
gonzo stă în bucătărie fumează şi bea o cană cu be-
re înainte să se apuce iar de spart faianţa din baie.
îmi povesteşte despre cât de beat a fost seara tre-
cută cum i-a dat unuia o palmă într-un bar ăla a în-
ceput să plângă ca o femeie a venit poliţia mi-a dat
amendă băga-mi-aş picioarele. mă uit la ochii lui sunt
injectaţi îi spun ce ochi roşii ai gonzo. el strânge din
pleoape întoarce urechea dreaptă spre mine şi mă
întreabă cum deşi în bucătărie era linişte radioul nu
mergea puteam să vorbesc şi în şoaptă dar am vor-
bit normal. repet întrebarea el dă din cap că da mai
povesteşte ceva eu intervin din nou şi mă întreabă
cum. deşurubez neonul de pe tavan îl izbesc pe gon-
zo peste faţă buf. cât încearcă să îşi scoată cioburile
şi praful de mercur din răni pun pe foc o tigaie cu u-
lei i-o arunc în faţă sfârâie. peste rănile proaspete îi
torn o sticluţă cu spirt medicinal aprind un chibrit
gonzo face flamă mare oau. arde aproape trei ore că-
tre sfârşit îi strivesc resturile carbonizate cu vârful unei
cozi de mătură. deschid geamul să se aerisească puţin
bate vântul cenuşa lui gonzo zboară pe hol până în ba-
ie se închide uşa aud nişte sunete ciudate. mă aşez în
genunchi îmi lipesc urechea de geamul opac cineva pu-
ne mâna pe clanţă vrea
să iasă. e gonzo îmi spune
că oamenii de subgresie încă mai au
nevoie de el. mă chircesc în mijlocul
holului îmi bag degetul mare în gură şi încep
să sug. acum
mi-e frică