(adaptare liberă după bunica şi străbunica)
de Johann Lippet
şi cred
despre conştiinţa lor
că s-a schimbat
pentru că în zilele de sărbătoare
văruiesc pomii
şi scot la vedere steagurile
mult timp nici n-au vrut
alt steag înafara celui de doliu
pe care dacă le murea cineva
îl atîrnau la biserică
şi steagul era negru
se spunea
că au sinuciderea în familie
fiindcă au fost mulţi cei care s-au sinucis
fata fratelui
străbunicii mele
s-a spînzurat din dragoste
toţi cei care s-au sinucis
în familia noastră
s-au spînzurat
străbunicul
fusese husar
din cîte-mi povestea străbunica
s-a spînzurat
cînd l-au plesnit peste gură
şi cînd i-au luat plugurile grapele şi maşinile de semănat
pe care spunea străbunica
şi le comandase din elveţia
s-a atîrnat în ştreang
oprind timpul în loc
şi l-au putut îngropa
căci îi dăduseră doctorului două maje de grîu
şi acesta îmi povestea bunica
ne-a eliberat un certificat de deces
pe placul bisericii
s-a spînzurat
şi o altă fată din familie
tot din dragoste
au îngropat-o
ca fată mare
fugise în ciorapi
de la bal pînă acasă pentru că
părinţii nu-l vroiau pe tînărul cu care dansase
s-a atîrnat în ştreang
priponindu-şi dragostea
iar altul din familie
după cum mi-a povestit bunica
s-a spînzurat
fiindcă era obosit
şi-a tăiat vinele cu cuţitul
şi s-a spînzurat cu vinile tăiate
a luat cuţitul şi s-a atîrnat în ştreang
curmînd oboseala
s-au spînzurat
încă alţi trei din familie
erau deja în vîrstă
s-au atîrnat în ştreang
sfîrşind cu bătrîneţea
cred însă că astăzi
conştiinţa lor s-a schimbat
de zece ani
nu s-a mai spînzurat nici unul
pentru pluguri grape sau semănători
din dragoste
din oboseală
de bătrîneţe
la zilele de sărbătoare îşi văruiesc pomii
şi scot la vedere steagurile
-1974-
(din antologia Vînt potrivit pînă la tare)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu