tu nu mă știi dar stau mai mereu prin microbuze
tu nu mă
știi dar stau mai mereu prin microbuze
eu în
spate lipit de geam tu în față lipită de 2 bărbați beți
și orice
gând pozitv este delete din start
sacoșele
pline ale femeii îmi lăsa urme vineții de conserve pe picioare
într-o
zi voi veni la tine în Nimoreni
acolo în
vale la iaz
vom
întinde o pătură
vom
împărți cartofi copți
și
singurul pește prins îl vom lăsa să moară la soare
într-o zi o să mă ridic din acest loc
într-o
zi o să mă ridic din acest loc
și
uimirea ta va fi mare
o să mă
ridic și o să mă duc să dau apă și mâncare la găini
o să dau
mâncare ca și cum o fac de ani de zile
să se
uimească cineva de mine și să îmi alunge toate temerile
dar până
una alta lucrurile rele să se dezvolte în maximă siguranță
și de
partea cealaltă
nesiguranța
exact ca atunci când la mijlocul lui ianuarie
cu tot
scârțul și ciuda că deja nu mai ai încotro
dai
pantalonii în jos într-un veceu de țară
și îți
zici
cireșul
pe jumătate tăiat de deasupra veceului
e de o
mie de ori mai viu decât mine
inima asta își mai face de cap
inima
asta își mai face de cap
și dacă
stau liniștit o aud
ca un
ciocan ce bate din interior
am
senzația că ceva trebuie să se întîmple la 100 m de mine
un
incendiu un viol o moarte lentă și dureroasă
la tv
zic că invalizii vor trăi mai bine
li se
promit compensații mai mari grijă și respect
și vom
trăi bine și fericiți în mare familie UE
țin
minte pe la opt ani am găsit în pod
gloanțele
aduse de tata de la război
arătau
bine și străluceau
am făcut
cu fratele un foc mare și cu cei din mahala ne-am așezat
în jurul
focului și fiecare aruncam în el gloanțele ca pe castane
stăteam
toți în jur și priveam hipnotizați flăcările
nu mai
țin minte ce așteptam
erau
niște gloanțe de kalașnikov
ce poți
să mai aștepți de la ele?
victor țvetov - în lipsa unor lucruri importante, Casa de Editură Max Blecher, 2015