o carieră fascinantă, a zis ea

M-am întors în camera mea.
Grăsanul de mărime mijlocie stătea confortabil într-un scaun, picior peste picior.
- Frumos din partea ta să-mi faci o vizită, am rostit. Te-aș putea ajuta cu ceva?
- Mi-ai putea spune unde-i Larry Mitchell.
- Larry Mitchell? M-am gândit atent. Îl cunosc?
A deschis portofelul și a extras o carte de vizită. S-a străduit să se scoale în picioare și mi-a întins-o: Goble & Green, Investigatori, Blocul Prudence 310, Kansas City, Missouri.
- Trebuie să fie o meserie interesantă, domnule Goble.
- Nu te ține de bancuri cu mine, amice. Mă enervez destul de ușor.
- Perfect. Haide să vedem cum te enervezi. Ce faci - îți muști mustața?
- N-am mustață, tâmpitule.
- Ți-ai putea lăsa una. Eu pot aștepta.
S-a ridicat în picioare, mult mai rapid de data aceasta. Și-a coborât ochii spre pumn. Brusc o armă i-a apărut în mână.
- Ți-a tras-o cineva vreodată cu țeava armei, tâmpitule?
- Șterge-o. Mă plictisești. Proștii mă plictisesc întotdeauna.
Mâna i-a tremurat și s-a înroșit la față. A pus după aceea pistolul înapoi în tocul de la umăr și s-a legănat către ușă.
- N-ai terminat cu mine, a mârâit peste umăr.
L-am lăsat să aibă el ultimul cuvânt. Nu merita să-i mai spun ceva.

Raymond Chandler - Playback