joi, 17 decembrie 2015

Coleman

Primus trăsese o linie pe care nici unei impurități incriminatoare nu-i va fi îngăduit să o încalce. Dar oare eu n-am tras o linie, sau am tras-o mai puțin riguros? Am fost oare mai puțin vigilent în urmărirea țelurilor legitime și a unei existențe stimabile, echilibrate? Am fost mai puțin încrezător în marșul sub stindardul propriilor mele scrupule inexpugnabile? Am fost mai puțin arogant? Nu a fost acesta modul în care am înfruntat eu însumi vechea gardă în primele o sută de zile ca om de încredere al lui Roberts? Nu așa i-am înnebunit, izgonindu-i? Am fost oare mai puțin lipsit de scrupule, mai puțin sigur pe mine? Și totuși, un singur cuvînt a distrus totul. În niciun caz cel mai inflamator, cel mai teribil, mai oripilant cuvînt al limbii engleze, dar suficient pentru a dezvălui tuturor acelora care doreau să vadă, să judece și să conteste cît de șchiop era adevărul cu privire la cine și ce eram.

Philip Roth - Pata umană @Polirom

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu