salut

salut, nu mai merge, mă împiedici sau mă ajuți

să mă duc la sfîntul isus hristos ca să mă pocăiesc.

și dacă investiția, ca toate de pînă acum, iese

prost, tu fă ca mcavoy în last king of scotland

și să-mi zici, chiar și după, dacă mă pripesc.

 

ești bine, să știi că am vorbit multă vreme despre

fericire drept anexă a înduioșării, generată de momente

atît de scurte și rare în viață că e foarte puțin probabil

să fii pe fază și să le asimilezi cum trebuie: cînd dintr-un

lucru, o întîmplare, nu rămîne decît tristețea, tu să nu

faci bravadă cu asta, încearcă să nu-ți pui masca măcinatului,

dar nici s-o lași să fiarbă-n tine, pentru că e previzibil și obscen.

 

multe, peste 80 la sută din fetele porno care au lucrat

fie și o singură dată cu max hardcore, au declarat că

a fost oribil. o prietenă dintr-ale mamei și-a adunat pe bune

mîinile în față și a început să zgrepțăne aerul în timp

ce-mi zicea alarmată să nu mai mănînc portocale fiindcă

șobolanii își pun gheruțele pe coajă în timpul transportului.

 

mie îmi vine să plîng și nu pot decît să întreb cum se face

că numai uitarea, pe care niciun zeu nu poate să ți-o dea,

e cea mai bună pentru atunci cînd vrei liniște. continuă

să nu fii căcănar; dă 5 lei pentru homlessul din stația de autobuz

de sub castanul verde, bine îngrijit, zglobiu. ba nu-i da. uită-te

la mine și cîntă: împotriva cerului vreau să fiu.