duminică, 30 octombrie 2011

alte metode

5.

trec pe lângă policlinică un ţigan în geacă de piele
şi cu părul lins iese dintr-un gang mă întreabă da-
că nu vreau să-i cumpăr telefonul. nu mă opresc
din mers şi spun că nu. el continuă să meargă pe
lângă mine. la un moment dat se pune în faţa mea
şi începe să meargă cu spatele. observ că avem a-
ceeaşi viteză dar lui nu i se pare nimic ciudat. îmi
spune că e nou că uite e încă în cutie nici nu m-am
atins de el. îi iau cutia din mână o deschid scot te-
lefonul şi încărcătorul după care îi înfăşor firul în-
cărcătorului în jurul capului până ce pielea şi muş-
chii obrajilor încep să i se despice de la colţurile gu-
rii. mă opresc abia când tăieturile îi ajung sub ure-
che la mandibulă şi în timp ce îl ţin de bărbie îi îm-
ping fruntea pe spate astfel încât capul să i se des-
chidă ca un coş de gunoi. acum pot să îi îndes te-
lefonul direct în esofagul descoperit. ca să fiu si-
gur că rămâne acolo iau un bolovan de lângă bor-
dură şi îl bat tare în telefonul care se înfige ca un
cui în carnea ţiganului. din când în când mai ţâş-
neşte un jet scurt de sânge din gaura proaspătă.
de peste drum se aud chiuieli şi muzică. începe o
nuntă.


6.

sunt atent la ce îmi spune angajatul raiffeisen în
legătură cu noul meu card. mă pune să comple-
tez hârtii din când în când îl mai întreb ce trebuie
să scriu unde să semnez. mă bucur că stă lângă
mine şi mă ajută. o femeie în negru cu rimelul în-
tins de lacrimi intră în clădire şi întreabă ce fel de
conturi de economie îşi poate face. angajatul îi
spune să mai aştepte puţin pentru că încă mai are
de lucru cu mine. femeia nu ascultă sau nu înţele-
ge spune că tocmai a avut un deces în familie se
simte rău şi în momentul de faţă efectiv nu poate
face legături între lucruri vai. angajatul mă lasă sin-
gur se duce să vorbească cu ea. trec cinci minute
deja am terminat de completat toate hârtiile şi
stau cu ele în mână nu primesc niciun răspuns. mă
îndrept spre ei scot o coală din grămada de acte cu
muchia tai pe mijloc ochiul stâng al femeii. din spăr-
tură îi curge un lichid fără culoare. după ce nu mai
curge o iau de mână o conduc la ghişeul de depu-
neri şi retrageri. aici îi îndes capul prin deschizătu-
ra din sticlă bucăţile de piele carne şi os îi cad ca
printr-o răzătoare. înainte să ies iau câteva prăjturi
galbene cu răvaş din bolul de lângă uşă. rup amba-
lajul de pe două şi le bag repede în gură. sunt bune.


7.

copilul familiei care stă la etajul trei aleargă cu pi-
cioarele goale pe hol tropăie face zgomot şi nu mă
pot concentra la film. când se opreşte din alergat
începe să bată o minge mică de cauciuc pe gresie.
mingea sare la început mai sus dar pe măsură ce se
apropie de podea sunetul devine tot mai intens ca
atunci când o monedă grea de metal se opreşte din
învârtit pe suprafaţa unei mese lăcuite. bat la uşă îmi
deschide tatăl pe care îl dau la o parte. apuc copilul
de picioare îl târăsc apăsat cu vârful capului pe jos.
am mare grijă să se râcâie de marginile şanţurilor din-
tre plăcile albe. în felul ăsta o bună bucată din scalp îi
rămâne mânjită pe podea cu tot cu păr după aproape
douăzeci de mişcări dus-întors. transpir şi îl întorc cu
capul în sus porţiunea de craniu dezvelită seamănă
cu un ou pe jumătate decojit sau cu o chelie. găsesc
mingea de cauciuc i-o îndes sub pielea frunţii privit
din profil acolo are o umflătură mare aproape cât na-
sul. îi dau un cot în ceafă să cadă cu fruntea înainte se
izbeşte de gresie şi mingea de sub piele îl face să sară
puţin ca un hopa mitică. se opreşte ies din apartament
mă întâlnesc cu şeful de scară mă întreabă dacă pot să
repar senzorii becului de la etajul doi. îi spun că nu dar
că o să-l întreb pe tata pentru că tata e un electronist
foarte bun.


8.

nu e nimeni acasă aşa că trebuie să îi ţin de urât lui
gonzo stă în bucătărie fumează şi bea o cană cu be-
re înainte să se apuce iar de spart faianţa din baie.
îmi povesteşte despre cât de beat a fost seara tre-
cută cum i-a dat unuia o palmă într-un bar ăla a în-
ceput să plângă ca o femeie a venit poliţia mi-a dat
amendă băga-mi-aş picioarele. mă uit la ochii lui sunt
injectaţi îi spun ce ochi roşii ai gonzo. el strânge din
pleoape întoarce urechea dreaptă spre mine şi mă
întreabă cum deşi în bucătărie era linişte radioul nu
mergea puteam să vorbesc şi în şoaptă dar am vor-
bit normal. repet întrebarea el dă din cap că da mai
povesteşte ceva eu intervin din nou şi mă întreabă
cum. deşurubez neonul de pe tavan îl izbesc pe gon-
zo peste faţă buf. cât încearcă să îşi scoată cioburile
şi praful de mercur din răni pun pe foc o tigaie cu u-
lei i-o arunc în faţă sfârâie. peste rănile proaspete îi
torn o sticluţă cu spirt medicinal aprind un chibrit
gonzo face flamă mare oau. arde aproape trei ore că-
tre sfârşit îi strivesc resturile carbonizate cu vârful unei
cozi de mătură. deschid geamul să se aerisească puţin
bate vântul cenuşa lui gonzo zboară pe hol până în ba-
ie se închide uşa aud nişte sunete ciudate. mă aşez în
genunchi îmi lipesc urechea de geamul opac cineva pu-
ne mâna pe clanţă vrea
să iasă. e gonzo îmi spune
că oamenii de subgresie încă mai au
nevoie de el. mă chircesc în mijlocul
holului îmi bag degetul mare în gură şi încep
să sug. acum
mi-e frică

vineri, 28 octombrie 2011

la blecher























haideţi pt că o să fie frumos. aduc şi oamenii de subgresie

joi, 20 octombrie 2011

metode

mai târziu voi ieşi pe stradă
şi voi încerca să mă rătăcesc

C. Acosmei


1.

stau la coadă să-mi iau bilet. în faţa mea o fe-
meie îşi face abonament. din cauza asta coa-
da se lungeşte tot mai mult troleele pleacă nu
stau după noi. mă gândesc că întârzii la curs ies
din rând mă duc la femeie şi îi dau un pumn în
urechea dreaptă buf. cade pe cărămizile octo-
gonale şi îşi rupe o mână trosc. începsă îi dau
cu picioarele în gură până se umple de sânge şi
nu se mai mişcă deloc. mă uit puţin la ea dau să
mă întorc la coadă dar alunec pe balta proaspă-
tă de sânge şi cad lângă cadavru buf. cineva în-
cearcă să mă ajute să mă ridic îmi întinde o mâ-
nă eu îi fac semn că nu că dacă îi dau şi eu mâna
ne mânjim amândoi şi mai bine nu. mă şterg de
pantaloni mă uit la degete şi la palmă zic se pu-
tea şi mai bine dar asta e. după cinci minute sau
mai mult nu ştiu sigur mă ridic îmi iau bilet şi sar
în troleu. sunt fericit că ajung la timp.


2.

merg să plătesc cablul şi netul încerc să trec de
o mamă care-şi duce copiii la grădiniţă. trotua-
rul e îngust şi nu pot să-i depăşesc aşa uşor. cred
că aş putea dacă m-ar auzi cum calc în spatele lor
dar nu mă aude nimeni. grăbesc puţin pasul ajung
lângă ei o împing pe mamă în faţă pe băiat îl apuc
de gât şi pe fată de păr. îi dau cap în cap se aude
un sunet de plastic spart. mă uit mai atent văd că
li s-au agăţat craniile în nişte bucăţi ascuţite de os.
trag de ei să-i despart dar nu pot şi ridic din sprân-
cene pentru că nu am mai văzut niciodată aşa ce-
va. îi las să cadă pe trotuar imediat se apropie un
câine cuţu-cuţu care începe să lipăie bucăţile de
oase şi creier de pe jos. seamănă puţin cu câinele
meu numai că al meu are altă culoare şi e mai cu-
rat şi mai bine hrănit. după ce termină de mâncat
se uită la mine şi se linge pe bot că să-i mai dau. îl
mângâi pe cap el dă din coadă şi plec.


3.

mă urc primul în maxi după mine se mai urcă nişte
oameni. mă aşez pe un scaun de pe şirul din dreap-
ta îmi pun căştile în urechi şi mă uit pe geam adică
afară unde e o seară foarte frumoasă de toamnă.
maşina porneşte lângă mine ajunge o tanti mai bă-
trână care n-a apucat loc. mă priveşte urât cu ochii
întredeschişi şi buzele încovoiate ca şi cum vrea să
mă ridic şi s-o las pe ea să se aşeze. mă fac că nu ob-
serv aşa că rămân pe scaun tot drumul. după ce co-
boară cobor şi eu o urmăresc până la un semafor.
aştept zece secunde îi dau un şut în spate ea zboară
în şosea unde un camion de gunoi plin o rupe în do-
uă. pe urmă un stivuitor de smoală îi nivelează orga-
nele şi părţile din corp care încă nu erau lipite cum
trebuie de asfalt. semaforul se face verde trec stada
şi mă opresc la un chioşc de unde îmi iau doi covrigi
calzi cu sare.


4.

mă joc assassin’s creed brotherhood pe calculator
chiar înainte să termin o misiune importantă sună
interfonul. îmi pierd concentrarea o patrulă de sol-
daţi romani mă omoară cu halebardele şi trebuie să
iau tot nivelul de la capăt. mă ridic de pe scaun des-
chid uşa o fată de liceu începe să-mi vorbească des-
pre cazul unui copil care are nevoie de bani pentru
un transplant de măduvă în străinătate. îi spun că
mă jucam assassin’s creed brotherhood pe calcula-
tor îi iau mapa din mână şi o trag până în bucătărie.
aici o pun să stea cu gura lipită de cel mai mic ochi
al aragazului şi dau drumul încet la gaz. ca să nu sca-
pe îi lipesc buzele cu superglue de fierul înnegrit îi a-
păs capul cu mâna. nu durează mult şi dă ochii pes-
te cap încearcă să vomite dar toată pasta gălbuie îi
vine înapoi pe gât. o parte îi iese pe nas murdărind
tot aragazul şi gresia din jur. mă strâmb de la miro-
sul urât o privesc cum se mai zvârcoleşte câteva mi-
nute şi cum horcăie horc horc. aştept până se opreş-
te de tot mă şterg bine pe mâini cu o cârpă în dungi
albe şi roşii apoi mă pun în faţa monitorului să ter-
min jocul.

marți, 11 octombrie 2011

body horror să

să tragi un pârţ lung & fâsâit lângă grupul

cutare de studente să pută şi să te îndepărtezi

firesc după minim două minute ca şi cum

nu ai făcut nimic deplasat să bei apa care se

adună încet încet în suportul periei de curăţat

veceul sau măcar s-o atingi cu limba să faci

gargară cu pasta galben-maronie scursă din

găleata de gunoi să-ţi placă asta să scrii un

text despre asta să striveşti o viespe două

trei între dinţi în timp ce zgârii cu unghiile o

tablă neştearsă de trei luni (consideri că durata

e optimă pentru micul tău experiment dar

deocamdată nu promiţi nimic ţi-e frică nu vrei

ca oamenii de subgresie să te creadă incapabil

într-un fel sau altul) să ungi o felie de pâine

cu bucata de unt îngheţat scăpată în vasul cu

apă al câinelui să te caci în propriile mâini şi

să strângi cu putere degetele până ajungi să

scurmi în oasele din palmă să râgâi gros a ceapă

la nici 25 de secunde după ce ai început să dai

limbi unei vechi cunoştinţe pe care mereu ai

bănuit-o cum că ar fi adventistă după care să-ţi

baţi joc să râzi de ea cu aceeaşi uşurinţă cu care

handke făcea dialogurile de la sfârşitul femeii

stângace să-ţi sufli cu viteză mucii pe pantofii

proaspăt lustruiţi ai celor mai buni prieteni ai

tăi şi să pretinzi imediat absolută clemenţă să

trimiţi scrisori udate cu pişat sinistraţilor de orice

tip din orice loc să scuipi în gură să faci injecţii cu

spirt în muşchii descoperiţi ai amputaţilor să

adormi relativ împăcat & cu negreală pe picioare

în cele mai albe aşternuturi pentru ca dimineaţa

devreme înainte de ceiucul cu brânzică şi suplimentul

din ce în ce mai ieftin de cultură să spui o rugăciune

de sinceră mulţumire pentru conştiinţa asta

deosebit de productivă

duminică, 2 octombrie 2011

3.

rana aia veche pe care toţi o credeam vindecată a început să ţi se deschidă şi asta ne face să fim destul de precauţi atunci când eşti la cel puţin un metru jumate de noi mai întâi am observat un fel de lichid galben curgea din colţul gurii ca un pârâiaş mic mic şi până să ajungă la bărbie se usca de tot o crustă deosebit de împuţită ar zice lumea copiii cei mai răi îţi fac poze cu mobilul pe ascuns lucru care la prima vedere nu te afectează dar recunoaşte suferi plângi înjuri în gând le-ai suci gâturile căcaţilor ăştia mici le-ai despica rotulele cu un şpaclu subţire pe urmă ai turna sare pe găurile din oase degeneratule deja îţi imaginezi culoarul de hotel plin de fum ieşirile blocate din cauza incendiului desigur şi tu mai gras cu o sută douăzeci de kile un butoiaş de calibru treişpe în mâna dreaptă şi tu din ce în ce mai transpirat strigi o să v-arăt puterea minţii o să v-arăt puterea minţii da se ştie ai comite multe chestii tâmpite doar ca să atragi atenţia de la rana asta futută a ta se deschide vizibil se lărgeşte la început era bine semăna cu despicătura de pe marginea unei pungi de chipsuri care nu-ţi plac & cu timpul a devenit o masă de muşchi dezveliţi două labii zemoase cu mult mai nasoale decât buzele viermelui jabba şi totul

totul ar deveni cât de cât acceptabil dacă ai renunţa la obiceiul ăla al tău de a-ţi zgândări insistent bucata de carne vânătă mortarul galben pişăcios unghiile tale deja s-au obişnuit cu procesul e ca şi cum ai zgâria zgâr zgâr un stâlp de ciment ştiind sigur că oamenii de subgresie aşteaptă jos ca ultimii nehaliţi îşi cască gurile fac aaaa pentru tributul gras de firimituri şi bucăţi de moloz industrial eşti un caz aparte fiule laboranţii ar lucra intens pe tine te-ar diseca încet cu poftă şi precizie vorba poetului oare ce-l pune în mişcare şi pe ăsta s-ar întreba toţi pariuri speculări ipoteze renunţări plus finalul care zice

şi-o să ajungem să ne bucurăm atunci când cumpărăm o pâine



video