miercuri, 28 decembrie 2011

Pentru moment, domnul Gheorghe nu mai avea nimic de adăugat.

Stătea bine aşa, se încălzea singur şi se simţea ca un copil într-un culcuş de fîn proaspăt, protejat de forţa superioară a tatălui, care în vremea asta trebăluieşte pe undeva sau dă de mâncare la vite. Nu mai conta ce se întîmplă aici sau acolo, toate zgomotele ajungeau la el netede ca valul mării întins pe o plajă pustie, cînd, la sfîrşitul zilei, vine foşnind tăcut şi şterge urmele paşilor pe nisip, le soarbe sau le ia cu sine pentru a le duce undeva în larg, într-un loc unde se adună toţi paşii de pe toate plajele din lume...

(în Simion Liftnicul, de Petru Cimpoeşu, Polirom, ediţia a II-a, 2007)

sâmbătă, 24 decembrie 2011

miercuri, 14 decembrie 2011

doom 3

acest capitol a fost făcută prin modificarea/editare piese de engleză scrisă, care rezumă povestea shooter aclamat critic şi comercially oroare first-person numit Doom 3 şi traducându-le în română folosind Google Translate

Terenul iniţială din spatele Doom 3 este legată de ambiţia umană (sau UAC) "de a exploata Marte. Baza versiunea originală Marte descoperite accidental artefacte şi structuri care a relevat existenţa unui civillization vechi de pe Marte. Ca răspuns, UAC modificat planul său şi a redenumit construcţia iniţială de pe Marte ca un sit arheologic (cu bază şi posturile generale stabilite în locaţii diferite). O altă schimbare a planului s-a întâmplat după revelat de cunoştinţe şi know-how tehnic pe tehnologia de teleportare. Datorită acestor schimbări, eforturile de a "re-inventeze" tehnologie a intrat sub supravegherea UAC "inteligenţi" om de stiinţă, Dr. Malcolm Betruger. Artefacte care au fost descoperite au fost enscribed cu hieroglife scris într-o limbă străină. Aceste glifele a avertizat cu privire la riscurile potenţiale ale utilizând tehnologia teleportării, precum şi o descriere a modului în care străinii au dispărut.

Odată activat, portalul teleportarea iniţiale au condus intr-o altă dimensiune, unul umplut cu căldură arzătoare şi creaturi hidoase. UAC a început imediat pentru a încerca şi de a explora această dimensiune. Cu toate acestea, mulţi dintre oamenii care a returnat de acolo au suferit de probleme psihice imense, fără a uita cele care nu au returnat deloc. Până în momentul de avertizare cu privire la abuzul de portaluri a fost realizat, efortul a devenit deja concentrat pe explorarea şi exploatarea o altă dimensiune. Betruger a devenit obsedat cu altă dimensiune, chiar merge nebun şi de a deveni corupt de putere şi autoritate a deţinut.

Protagonistul este din nou un spaţiu maritim fără nume, care deţine gradul de caporal. Că doar aşa se întamplă, el devine expediate la facilitatea de cercetare UAC Marte cu consilierul Swann şi garda de corp Campbell lui Jack. În câteva minute a invaziei, principalele unităţi militare sunt zombified de suflete rele, şi restul personalului sunt ucise de Demons atac. Este încă o dată asupra jucătorului pentru a opri forţele iadului de la a ajunge pe Pământ.

Misiunea jucătorului în primul rând, care îi sunt atribuite de către Maestrul Sergent Kelly, alias "sergent", este de a găsi un om de ştiinţă pe nume Jonathan lipsă Ishii, care a fost declarat a fi văzut la instalaţia veche de comunicaţii. Când a constatat, el babbles cu privire la trimiterea un avertisment - "Diavolul este real. Ştiu. Am construit cuşca lui" Cu aceste cuvinte, Iadul erupe din gateway-ul experimental principal, trimiţând o undă de şoc prin complex, împreună cu pentagrame stralucitoare si scorurile cranii fantomă rău care transformă aproape fiecare om în zombie, inclusiv Ishii. Jucătorul are sarcina de a găsi şi de re-grup cu echipa Bravo, dar de dată el devine în apropierea locaţiei sale, echipa este anihilat. Apoi, jucătorul are sarcina de a obţine un card pentru a trimite un apel de primejdie flotei orbitale, pentru a obţine forţe suplimentare pe Marte. Player-ul este determinat de Swann nu pentru a cere ajutor şi Sergent vă solicită pentru a cere ajutor şi alegerea este de până la urmă la player.

Într-o scenă mai târziu tăiat, Swann este văzut într-o conferinţă de telefon video cu Betruger, care este destul de calm în legătură cu situaţia. Betruger susţine că situaţia este sub control. După ce a decide dacă să alertă flota orbitală, Betruger vă abordează pe un ecran de computer şi spune că, odată ce flota soseşte (sau după ce soseşte pentru apeluri făcut de Betruger el însuşi dacă jucătorul refuză să apel pentru flotă), legiunea lui va lua navelor înapoi pe Pământ, prin urmare, dezvăluind că el comenzile monştrii care au depăşit de bază. Principalele obiective sunt Swann pentru a opri transmiterea mesajului de alertă, care ar întăriri militare în orbita Pământului, şi, prin urmare ar permite demonilor să deturneze nave spaţiale şi civili ataca pe Pământ. Odată ce această transmitere este evitată prin metode disponibile, obiectivul său devine pentru a opri Betruger.

Mai târziu în joc, jucătorul execută într-un coleg de Betruger, care spune că el a devenit obsedat cu teleporters atunci când el a dat seama Iad existat pe de altă parte. El spune ca a luat un artefact numit Soul Cube din săpăturile arheologice din civilizaţia antică marţiană în Iad, şi demonii l-au urmat afară. Jucător trimis în Iad de Betruger după o luptă împotriva a două şef hellknights (asemănătoare cu mult lupta şeful prima Doom). În Iad jucător recuperează Soul Cube după ce a învins gardian în iad. Apoi, jucătorul este trimis înapoi pe Marte.

Efortul jucătorului să se regrupeze cu orice puşcaşii marini rămase în zadar că dracu a lovit puternic, uciderea sau care posedă populaţia umană de pe Marte, lăsând doar o handfull de oameni în efortul lor de inutil de ascundere sau de blocare themself în zonele cele mai sigure pe care le pot ajunge. El ajunge numai Swann şi Campbell pe deathbeds lor de moarte. Swann a fost grav rănit, şi Campbell a mers la vânătoare pe sergent. Swann spune că Kelly a transformat răul şi este acum de partea lui Betruger. Cu toate acestea, sergent rănit mortal pe Campbell şi achiziţionate lui 9000 BFG. După uciderea Sergent transformat în Sabaoth, jucător găseşte un arheolog, care explică faptul că Soul Cube trebuie să fie utilizate pentru a opri invazia demon.

După introducerea site-ului Dig primar, jucătorul descoperă o secţiune de Iad, care sa strecurat în subteran marţian şi adânc în măruntaiele acestei Hellscape, el întâlneşte Cyberdemon invulnerabilă pază la o "gaură Hell" - un portal pentru Iad. Înfrângerea Cyberdemon, care este posibilă numai cu Soul Cube perceput, sigiliile definitiv gaura Iadul şi se termină jocul.

Ulterior, o echipă de recunoaştere marină şi trântorii Santinelă ajunge pentru a asigura de bază şi a evacua jucător, însă consilierul Swann a murit deja când l-au găsit. Dr. Betruger este nicăieri să fie văzut şi sa transformat în Maledict.

vineri, 9 decembrie 2011

Lectura de la Euridice (comentarii)

sau poezia lui A. Dosa & V. Drăgoi futută & răsfutută-n cur până la cel mai negru sânge, într-un show cu mari polarizări şi voci peste voci peste voci.



au vorbit:
Luigi Bambulea
Ştefania Mincu
Mihail Gălăţanu
SGB
Dan Mihuţ
M. Duţescu
Victor Potra
Dana Banu (puţin)
Ovia Herbert (care m-a şi cazat la el după pt că nu mai aveam tren, mersi ovia)
+ un nene care la sfârşit s-a ridicat şi a zis că poezia tb să fie transcrierea visului, şi pe urmă a întrebat unde e poezia în cele citite de cei 2, şi ce e poezia în general, la care Dan Mihuţ a ridicat din mâini şi i-a dat un fel de jet.

în concluzie, a fost grandios, andrei a zis la fel. merită ascultat. tot.

postez şi textele care s-au citit, pe înregistrare nu apar, dar apar pe înreg video trasă de v potra, sper să apară curând căci e la fel de show:

Andrei Dosa:

curiosity almost killed the cat

am primit un stilou pelican și
i-am strâmbat vârful
am primit un radio portabil
l-am dat la schimb pe o mașinuță
un microscop
m-am masturbat și am pus o picătură
pe lamelă
(n-am detectat nicio mișcare)
mi-au cumpărat calc
nu l-am desfăcut niciodată
bicicleta cu suspensii primită la 15 ani
mi-o luau cei din curtea blocului
cărți – le-am răsfoit
lanț de argint și cruce – nu le-am purtat
un djembe – probleme cu coordonarea
curiozitatea în stare pură nu rezistă
formează legături multiple cu lăcomia
e curiozitate pe puncte pe departamente
pe cai putere la metru pătrat dar
nici așa n-am știut cum s-o valorific


Risipitorii
Nu mai primești asistență. Cauți
linia de plutire așa cum îți căutau ei venele,
dar e alb în jur sau vinețiu, cine știe.

Visezi trambuline zi și noapte,
arcurile patului s-au stricat.
Aerul e stătut, iar taică-tu nu-i aici să
te împingă de la spate.

Băieții se întorc acasă.
Fetele niciodată.


răspunsul este negativ
te ghidezi după pungile luate de vânt
acolo trebuie să fie marele ospăț
cursorul se transformă în mânuță
semn că ceea ce faci nu este în zadar
răspunzi mereu cu aceleași reacții
și asta te umple cu un fel de resemnare
încă mai lupți – homarilor aruncați
în apă clocotită le rămân antenele
afară mai caută oceanul o clipă – dar oala
este din ce în ce mai încăpătoare
gândurile vin repede ca-n tetris
nu sesizezi creșterea nivelului de dificultate
și în loc să te limpezești – pierzi
corpul e deconstruit/reeducat
fără prea mari obiecții pixelii au pornit
să colonizeze țesuturile formând
cheaguri la întâmplare


puterile străine

stăm să umflăm ca proștii
la colacii ăștia de înot la amintiri
dacă aș mai avea aer ar fi bine

vara asta am fost aici și aici
piuneze pe hartă
nimic despre felul în care
cade lumina în acele locuri

împăturești eticheta sticlei de bere
apeși și sare iar apeși
ca un picior de lăcustă
niciodată suficient de departe

acu câțiva ani am făcut un pariu
căsniciile fostelor
colege nu o să dureze
nu vor servi puterile străine

îmbraci degetul arătător
în eticheta franjurată
spui că e o fustă de băștinaș
strivești eticheta în orașul ăsta

n-ai ce să faci pletele tipului
de la masa vecină atârnă în halbă
cândva îți testai limitele sute de
kilometri cu bița în noiembrie
îmbrăcat doar cu un tricou


când te trezești

când te trezești primul lucru dai drumul
la radio aprinzi laptopul și televizorul dansezi
cu pijamalele în vine pe covorul persan din living
îți place să te întinzi pe fotolii cu o cratiță în brațe
întorci bucățile de pâine pe ambele părți
în sosul rămas când nu te concentrezi nimerești
coșul de gunoi de la distanță într-un final
iei pe tine ceva pantalonii ăștia de training ți
i-a cumpărat prietena te jenează eticheta dar
încă nu a devenit o problemă arzătoare
realitatea ar trebui să fie redare aleatorie
să ridici la rang de metodă citirea descrierilor
de sub fotografii zaparea lucrurile făcute pe jumătate
înseamnă că nimic nu e definitiv
înseamnă că ai un milion de posibilități
să muști dintr-un măr zeama să sară în toate direcțiile
să se amestece cu pixelii ecranului cristalizând-se
în pietre prețioase de culoarea curcubeului
orice absolut orice numai să nu trebuiască să
trăiești pe pielea ta colapsul fenomenelor liniare


rețeaua

hermes poartă șapcă cu elice
sortează corespondența companiei

există atâtea interfețe/butoane
pentru a arăta că-ți pasă

încearcă să-ți faci atâția prieteni
în plină stradă în autobuzul aglomerat

există grupuri și forumuri
cu un singur membru

intră acolo dacă ai impresia că poți
să faci față la atâtea întrebări dintr-un foc

el te așteaptă


locul în care nu mă așteptam să ajung
sunt cei care își pocnesc degetele
stând în pat pe întuneric
sunt cei care nu au mai ieșit
facturile lor sunt prinse în tocul ușii
sunt cei care își plimbă câinele pe balcon
sunt cei care păstrează uleiul ars în borcane
sunt cei care nu se duc la concert
sunt cei care își țin banii
într-un pachet de țigări
sunt cei care storc ultimele picături
din paharele de plastic
sunt țigăncile care fumează pe terasa
maternității nu-și ghicesc în palmă
sunt cei care desfac motorul scuterului
în așteptarea unei comenzi
sunt cei care stâlcesc talpa pantofilor
pe stânga
și cei care stâlcesc talpa pantofilor
pe dreapta
sunt toți cei pe lângă care trebuie să trec
să nu trec
pe lângă tine


pinta niña santa maria
unii mă salutau pentru că știau că sunt un mare explorator
aveam o carte cu marii exploratori îmi plăcea marco polo
pentru că nu i se cunosc exact toate rutele îmi plăcea
cristofor columb pentru că a convins regina am văzut
conquest of paradise țineam atât de mult la el încât
am furat afișul cu pinta nina și santa maria și am ascultat muzica
le puneam caseta tuturor celor care veneau la mine
începeam cu cristofor columb în jos cristofor columb în sus
dar îmi plăceau și magellan thor heyerdhal hillary și tenzing
fridtjof nansen luam apă de la robinet într-o sticlă făceam un sandviș
când ieșeam din localitate începeam să-mi număr pașii
dar renunțam pentru că mergeam repede număram încet
și nu mă opream chiar dacă mă ardeau tălpile de la teniși
cu bicicleta am mers și mai departe îmi plăcea felul în care
apăreau lucrurile de după linia orizontului și căruțele pline
de zilieri cizmele trase peste pantaloni
spatele bronzat al cosașilor mușchii cailor contractându-se
ca un val sub crupă greierii vântul prin grâu
și oaaa combinele care ieșeau seara de pe câmp
zburau paie ca dintr-un animal care se scarpină
hop pe un dig pentru că așa voiam
buff bicicleta în iarbă pentru că așa voiam
în pârâu să prind broaște pentru că așa voiam
dar nici expedițiile mai mici nu erau de lepădat culoarul dintre
casă și magazie unde plecam cu un rucsac vechi nemțesc
greu foarte greu recunoșteam vocea când mă strigau la masă
nu m-ar fi găsit în veci aveam mâncare pentru încă o săptămână
și totuși mă crispam indignarea lăsa loc foamei
alteori mâncam la vecini doar pentru că se nimerea
să fiu la ei în curte la ora prânzului
nu am participat niciodată la lucrări dar puteam oricând să
întreb la ce folosește mortarul ce fel de țiglă e asta de ce
miros așa grinzile nu aveam nicio treabă cu lucrurile care
se întâmplau în bucătărie doar cu clinchetul vaselor și oalele
care trebuiau linse în baie doar cu becul roșu al boilerului
în dormitor doar cu telecomanda casetele BASF și cu bricheta verde
și nu dorm niciodată vi se pare în fața geamului au deshămat caii
în sacii cu fân legați de grumaz este întuneric și miroase bine
își bagă botul suflă din când în când scutură încet capul se aud clopoțeii




Vlad Drăgoi


bunicii din partea mamei au murit de sânge rău

şi a fost rău. întâi a murit bunica
de la fumat i se pietrificaseră nasol arterele de la inimă a fumat
şi în ziua în care au înternat-o
la târgu-mureş acolo i-au refăcut
arterele din bucăţi
de vene luate de la piciorul
drept înainte să moară a sunat acasă a zis
gigi mor gigi mă doare
a făcut embolie aşa
s-a dus

după doi ani adică
în octombrie 2008 bunicul deja avea o demenţă
urâtă + că s-a înţepat într-o furcă
mânjită cu bălegar de la rană i s-a otrăvit
sângele încet încet n-a mai cunoscut
pe nimeni şi
comă şi
gata

la înmormântări fiul a strâns tare din fălci să nu
îl vadă cineva plângând pleoapele
de jos i se umpleau ca nişte hamacuri
de nailon pe care plouă mărunt se gândea:
bunica n-a apucat
să mă vadă la facultate bunicul – doar un an
şi atunci mi-a zis (poate în glumă) că mai bine dădeam şi eu la ceva mai practic
economie info sau chiar
alimentaţie şi turism nu litere
că or să te mânce câinii
pe tine şi pe nevastă-ta mă nepoate


(seara după înmormântarea bunicii tatăl arată cu degetul
sunt toţi ai tăi
mărunţişul primit pe lumânări
strâns într-o pungă mică umflată sunt toţi ai tăi ca şi cum ai spune
când o să cheltuieşti ultima monedă de 50 de bani
o să dispară şi o amintire
la care totuşi ţii)

un văr de-al mamei

băiat frumos la aproape 50 de ani seamănă
f bine cu ted danson când
juca în cheers. după
ce s-au dus
bunicii a zis că vindem pământul
cu prea puţin şi ăia de la delaco
s-au retras cu tot cu ofertă. pe urmă a făcut împrumut
la bancă zece mii
de euro pt un teren de paintball
la marginea oraşului chiar lângă ţigănie. când
tatăl bea îşi
aduce aminte de el şi zice păi să nu-i
fuţi una


un văr de-al tatălui

îl chema damian & avea
o maşină faină. în fiecare an aducea
cartofi şi slănină de la poiana mărului unde tatăl moştenise
păduri dar nu le-a vrut şi a zis damiane
ia-le tu mie să-mi dai cinci
milioane să-i iau calculator lu fi-meu.
şi aşa a făcut

câinele

a mai trăit câţiva ani
în curtea bunicilor din partea mamei
până l-a mâncat cancerul
la coaie. tumoarea cenuşie atingea pământul
ca o plăsuţă cu doi trei cartofi umflaţi
diformi cineva
lipise o coală de hârtie pe poartă veniţi
veniţi să vedeţi
cancerul care are
câine


body horror să

să tragi un pârţ lung & fâsâit lângă grupul
cutare de studente să pută şi să te îndepărtezi
firesc după minim două minute ca şi cum
nu ai făcut nimic deplasat să bei apa care se
adună încet încet în suportul periei de curăţat
veceul sau măcar s-o atingi cu limba să faci
gargară cu pasta galben-maronie scursă din
găleata de gunoi să-ţi placă asta să scrii un
text despre asta să striveşti o viespe două
trei între dinţi în timp ce zgârii cu unghiile o
tablă neştearsă de trei luni (consideri că durata
e optimă pentru micul tău experiment dar
deocamdată nu promiţi nimic ţi-e frică nu vrei
ca oamenii de subgresie să te creadă incapabil
într-un fel sau altul) să ungi o felie de pâine
cu bucata de unt îngheţat scăpată în vasul cu
apă al câinelui să te caci în propriile mâini şi
să strângi cu putere degetele până ajungi să
scurmi în oasele din palmă să râgâi gros a ceapă
la nici 25 de secunde după ce ai început să dai
limbi unei vechi cunoştinţe pe care mereu ai
bănuit-o cum că ar fi adventistă după care să-ţi
baţi joc să râzi de ea cu aceeaşi uşurinţă cu care
handke făcea dialogurile de la sfârşitul femeii
stângace să-ţi sufli cu viteză mucii pe pantofii
proaspăt lustruiţi ai celor mai buni prieteni ai
tăi şi să pretinzi imediat absolută clemenţă să
trimiţi scrisori udate cu pişat sinistraţilor de orice
tip din orice loc să scuipi în gură să faci injecţii cu
spirt în muşchii descoperiţi ai amputaţilor să
adormi relativ împăcat & cu negreală pe picioare
în cele mai albe aşternuturi pentru ca dimineaţa
devreme înainte de ceiucul cu brânzică şi suplimentul
din ce în ce mai ieftin de cultură să spui o rugăciune
de sinceră mulţumire pentru conştiinţa asta
deosebit de productivă


ghişeul de informaţii este momentan ocupat dar dar dar asta nu contează atât de mult pentru că

ai văzut undeva că
sperma e un foarte
bun gel de păr ai
citit că în 2008 la
premiile mojo johnny
rotten a
luat-o de beregată pe
duffy şi a făcut-o
pizdă pe urmă ai
început să stai câte
trei ore în
cadă săpând cu
unghia şanţuri
alunecoase în
condensul de pe
faianţa din baia
veche din baia
nouă din baia
veche din baia
nouă în baia
nouă ai produs pentru
prima oară cârnatul
strâmb & a
trebuit să
foloseşti juma de
sul un
pui de intestin lipicios lung cât
tenia ajunsă la
maturitate gros cât
şerpii mâncători
de hiene grase grase
grase pe urmă ai
început să stai câte
trei ore în cadă unde
mica oglindă într-un
cerc de
giroscop îţi
rotunjea parcă
tâmplele îţi
ascundea cumva guşiţa
învelită superbine în
resturi blănoase reflexia
cărnii a şuncilor
urâte din
bulbul duşului cu minisupape
de cauciuc ciuc ciuc încă
una şi mă duc duc
duc aparatul foto
setat fără blitz agăţat
de sfori pentru
o tehnică stil
fincher-greengrass
înregistrează acum
fişierul mov cu maxim
16 frameuri pe
secundă şi pureci tu
ştergându-te cu
acelaşi prosop
verde pe
cap ţâţe şi
prin găuri


7.

copilul familiei care stă la etajul trei aleargă cu pi-
cioarele goale pe hol tropăie face zgomot şi nu mă
pot concentra la film. când se opreşte din alergat
începe să bată o minge mică de cauciuc pe gresie.
mingea sare la început mai sus dar pe măsură ce se
apropie de podea sunetul devine tot mai intens ca
atunci când o monedă grea de metal se opreşte din
învârtit pe suprafaţa unei mese lăcuite. bat la uşă îmi
deschide tatăl pe care îl dau la o parte. apuc copilul
de picioare îl târăsc apăsat cu vârful capului pe jos.
am mare grijă să se râcâie de marginile şanţurilor din-
tre plăcile albe. în felul ăsta o bună bucată din scalp îi
rămâne mânjită pe podea cu tot cu păr după aproape
douăzeci de mişcări dus-întors. transpir şi îl întorc cu
capul în sus porţiunea de craniu dezvelită seamănă
cu un ou pe jumătate decojit sau cu o chelie. găsesc
mingea de cauciuc i-o îndes sub pielea frunţii privit
din profil acolo are o umflătură mare aproape cât na-
sul. îi dau un cot în ceafă să cadă cu fruntea înainte se
izbeşte de gresie şi mingea de sub piele îl face să sară
puţin ca un hopa mitică. se opreşte ies din apartament
mă întâlnesc cu şeful de scară mă întreabă dacă pot să
repar senzorii becului de la etajul doi. îi spun că nu dar
că o să-l întreb pe tata pentru că tata e un electronist
foarte bun.


şi unde ai fost tu gonzo

atunci când
au băgat cuţitul de douăşpe ori în sandu
pe degeaba fără să-i ia nici măcar
magneţii ăia bulgăreşti de pe frigider un
vulcănean de 19 ani ziceau la ştiri familie
dezorganizată bani puţini ştiţi şi
dumneavoastră cum e nimeni nu s-a gândit că
se poate întâmpla şi
uite că şi uite cum şi
ce să-i faci asta e prin 2020 (deşi o să iasă mult mai devreme pentru
bună purtare cu toţii ştim asta) omul nostru
va fi reabilitat spălat dres i se va da
clasica bătaie pe umăr + cheia de la
o garsonieră destul de mişto şi

unde ai fost tu atunci când bibiţ l-a rugat
pe nea nelu să-i taie o bară
de fier pentru nu ştiu ce şi nea nelu a zis da şi fix
atunci a intrat gică şi a zis nelu hai
pe la mine să bem
ceva şi nelu a zis hai
că vin şi bibiţ
nu a mai avut răbdare şi s-a apucat să taie singur
cu flexul şi la un moment dat s-a crăpat
pânza şi i-a sărit o bucată în ochi şi
a curs mult mult sânge şi a aşteptat
mult mult la spital şi i-au zis nu mai
putem să-l salvăm trebuie scos şi
i l-au scos şi acum are un
glob de sticlă uite-atâta pus în italia şi totuşi

unde ai fost pe 15 a 4a 89 când
96 de fani liverpool s-au făcut terci
pe hillsborough puteai
să-i salvezi pe fiecare
în parte puteai să
te-agiţi cumva să ţipi în portavoce să faci
ordine ca la carte gonzo poate
aşa ai fi dormit şi tu mai bine
acum când oamenii de sub gresie
îşi numără de două ori voturile se gândesc pe bune dacă
eşti apt pentru
regimentul lor de chit
sau nu


poemul varicele

varicele se umflă
se umflă
se umflă
se umflă
şi nu se mai
şi nu se mai
şi nu se mai
dezumflă

marți, 6 decembrie 2011

pisicul cel mai mic

video

din "Francesca" (2009), de Bobby Păunescu
cu Monica Bîrlădeanu, Luminiţa Gheorghiu, Doru Ana etc

nu e rău

vineri, 25 noiembrie 2011

câinele

a mai trăit câţiva ani
în curtea bunicilor din partea mamei
până l-a mâncat cancerul
la coaie. tumoarea cenuşie atingea pământul
ca o plăsuţă cu doi trei cartofi umflaţi
diformi cineva
lipise o coală de hârtie pe poartă veniţi
veniţi să vedeţi
cancerul care are
câine

luni, 21 noiembrie 2011

Recital Marin-Mălaicu Hondrari & Dan Coman

@ Maratonul de Poezie, ediţia a XI-a, 21 nov 2011, Braşov

luni, 14 noiembrie 2011

aşa l-au fraierit pe buză oligofrenul

înainte să-i cadă toţi dinţii de la supt
pula pe grăsanul ăsta bătrân
şi borât l-au păcălit să scoată apă cu mâinile
goale să scoată apă dintr-o fântână
săpată în mijlocul
câmpului contaminat cu var mai întâi i-au zis
nouă ne e sete noi trebuie să bem coboară
tu acolo riscă-ţi
tu viaţa metabolismul buna funcţionare
a ficatului ş.a.m.d i-au legat o funie de subţiori trei inşi
s-au chinuit să-l coboare pe labagiu în gaură când
a ajuns la fund i-au zis acum
uită-te la noi ascultă-ne îţi vom spune
o poveste ridică bărbia închide
ochii stai aşa sunetul făcut de maşinăria
aia minusculă pe şinele zimţate ale fermoarului
de cupru s-au pişat
pe faţa lui băieţii unele jeturi
erau curate unele jeturi
musteau de sânge din altele ţăşneau pietre
mici una i-a perforat
pleoapa stângă pizdindu-i iremediabil irisul două săptămâni
jumate băltind chior printre franjurile de mătasea
broaştei buză roagă-te cu lacrimi la dumnezeul
tuturor pieilor încreţite pentru scara făcută
din unghii buză ieşi
afară buză aici nu mai dă nimeni o pensie
de invalid pe curu tău varicos trebuie să te obişnuieşti
repede cu perspectiva ruşinoasă
de a-ţi cântări din când în când
sânul drept
lăsat
cu mâna

miercuri, 9 noiembrie 2011

copci, de matei

i-am făcut clip, a ieşit mişto, basic :)

video

+ bonus, varianta cu versuri pe fundal (lectura autorului), am zis amândoi că prea sufocă şi se auzea şi slab, dar uite, ăsta e:

video

duminică, 30 octombrie 2011

alte metode

5.

trec pe lângă policlinică un ţigan în geacă de piele
şi cu părul lins iese dintr-un gang mă întreabă da-
că nu vreau să-i cumpăr telefonul. nu mă opresc
din mers şi spun că nu. el continuă să meargă pe
lângă mine. la un moment dat se pune în faţa mea
şi începe să meargă cu spatele. observ că avem a-
ceeaşi viteză dar lui nu i se pare nimic ciudat. îmi
spune că e nou că uite e încă în cutie nici nu m-am
atins de el. îi iau cutia din mână o deschid scot te-
lefonul şi încărcătorul după care îi înfăşor firul în-
cărcătorului în jurul capului până ce pielea şi muş-
chii obrajilor încep să i se despice de la colţurile gu-
rii. mă opresc abia când tăieturile îi ajung sub ure-
che la mandibulă şi în timp ce îl ţin de bărbie îi îm-
ping fruntea pe spate astfel încât capul să i se des-
chidă ca un coş de gunoi. acum pot să îi îndes te-
lefonul direct în esofagul descoperit. ca să fiu si-
gur că rămâne acolo iau un bolovan de lângă bor-
dură şi îl bat tare în telefonul care se înfige ca un
cui în carnea ţiganului. din când în când mai ţâş-
neşte un jet scurt de sânge din gaura proaspătă.
de peste drum se aud chiuieli şi muzică. începe o
nuntă.


6.

sunt atent la ce îmi spune angajatul raiffeisen în
legătură cu noul meu card. mă pune să comple-
tez hârtii din când în când îl mai întreb ce trebuie
să scriu unde să semnez. mă bucur că stă lângă
mine şi mă ajută. o femeie în negru cu rimelul în-
tins de lacrimi intră în clădire şi întreabă ce fel de
conturi de economie îşi poate face. angajatul îi
spune să mai aştepte puţin pentru că încă mai are
de lucru cu mine. femeia nu ascultă sau nu înţele-
ge spune că tocmai a avut un deces în familie se
simte rău şi în momentul de faţă efectiv nu poate
face legături între lucruri vai. angajatul mă lasă sin-
gur se duce să vorbească cu ea. trec cinci minute
deja am terminat de completat toate hârtiile şi
stau cu ele în mână nu primesc niciun răspuns. mă
îndrept spre ei scot o coală din grămada de acte cu
muchia tai pe mijloc ochiul stâng al femeii. din spăr-
tură îi curge un lichid fără culoare. după ce nu mai
curge o iau de mână o conduc la ghişeul de depu-
neri şi retrageri. aici îi îndes capul prin deschizătu-
ra din sticlă bucăţile de piele carne şi os îi cad ca
printr-o răzătoare. înainte să ies iau câteva prăjturi
galbene cu răvaş din bolul de lângă uşă. rup amba-
lajul de pe două şi le bag repede în gură. sunt bune.


7.

copilul familiei care stă la etajul trei aleargă cu pi-
cioarele goale pe hol tropăie face zgomot şi nu mă
pot concentra la film. când se opreşte din alergat
începe să bată o minge mică de cauciuc pe gresie.
mingea sare la început mai sus dar pe măsură ce se
apropie de podea sunetul devine tot mai intens ca
atunci când o monedă grea de metal se opreşte din
învârtit pe suprafaţa unei mese lăcuite. bat la uşă îmi
deschide tatăl pe care îl dau la o parte. apuc copilul
de picioare îl târăsc apăsat cu vârful capului pe jos.
am mare grijă să se râcâie de marginile şanţurilor din-
tre plăcile albe. în felul ăsta o bună bucată din scalp îi
rămâne mânjită pe podea cu tot cu păr după aproape
douăzeci de mişcări dus-întors. transpir şi îl întorc cu
capul în sus porţiunea de craniu dezvelită seamănă
cu un ou pe jumătate decojit sau cu o chelie. găsesc
mingea de cauciuc i-o îndes sub pielea frunţii privit
din profil acolo are o umflătură mare aproape cât na-
sul. îi dau un cot în ceafă să cadă cu fruntea înainte se
izbeşte de gresie şi mingea de sub piele îl face să sară
puţin ca un hopa mitică. se opreşte ies din apartament
mă întâlnesc cu şeful de scară mă întreabă dacă pot să
repar senzorii becului de la etajul doi. îi spun că nu dar
că o să-l întreb pe tata pentru că tata e un electronist
foarte bun.


8.

nu e nimeni acasă aşa că trebuie să îi ţin de urât lui
gonzo stă în bucătărie fumează şi bea o cană cu be-
re înainte să se apuce iar de spart faianţa din baie.
îmi povesteşte despre cât de beat a fost seara tre-
cută cum i-a dat unuia o palmă într-un bar ăla a în-
ceput să plângă ca o femeie a venit poliţia mi-a dat
amendă băga-mi-aş picioarele. mă uit la ochii lui sunt
injectaţi îi spun ce ochi roşii ai gonzo. el strânge din
pleoape întoarce urechea dreaptă spre mine şi mă
întreabă cum deşi în bucătărie era linişte radioul nu
mergea puteam să vorbesc şi în şoaptă dar am vor-
bit normal. repet întrebarea el dă din cap că da mai
povesteşte ceva eu intervin din nou şi mă întreabă
cum. deşurubez neonul de pe tavan îl izbesc pe gon-
zo peste faţă buf. cât încearcă să îşi scoată cioburile
şi praful de mercur din răni pun pe foc o tigaie cu u-
lei i-o arunc în faţă sfârâie. peste rănile proaspete îi
torn o sticluţă cu spirt medicinal aprind un chibrit
gonzo face flamă mare oau. arde aproape trei ore că-
tre sfârşit îi strivesc resturile carbonizate cu vârful unei
cozi de mătură. deschid geamul să se aerisească puţin
bate vântul cenuşa lui gonzo zboară pe hol până în ba-
ie se închide uşa aud nişte sunete ciudate. mă aşez în
genunchi îmi lipesc urechea de geamul opac cineva pu-
ne mâna pe clanţă vrea
să iasă. e gonzo îmi spune
că oamenii de subgresie încă mai au
nevoie de el. mă chircesc în mijlocul
holului îmi bag degetul mare în gură şi încep
să sug. acum
mi-e frică

vineri, 28 octombrie 2011

la blecher























haideţi pt că o să fie frumos. aduc şi oamenii de subgresie

joi, 20 octombrie 2011

metode

mai târziu voi ieşi pe stradă
şi voi încerca să mă rătăcesc

C. Acosmei


1.

stau la coadă să-mi iau bilet. în faţa mea o fe-
meie îşi face abonament. din cauza asta coa-
da se lungeşte tot mai mult troleele pleacă nu
stau după noi. mă gândesc că întârzii la curs ies
din rând mă duc la femeie şi îi dau un pumn în
urechea dreaptă buf. cade pe cărămizile octo-
gonale şi îşi rupe o mână trosc. începsă îi dau
cu picioarele în gură până se umple de sânge şi
nu se mai mişcă deloc. mă uit puţin la ea dau să
mă întorc la coadă dar alunec pe balta proaspă-
tă de sânge şi cad lângă cadavru buf. cineva în-
cearcă să mă ajute să mă ridic îmi întinde o mâ-
nă eu îi fac semn că nu că dacă îi dau şi eu mâna
ne mânjim amândoi şi mai bine nu. mă şterg de
pantaloni mă uit la degete şi la palmă zic se pu-
tea şi mai bine dar asta e. după cinci minute sau
mai mult nu ştiu sigur mă ridic îmi iau bilet şi sar
în troleu. sunt fericit că ajung la timp.


2.

merg să plătesc cablul şi netul încerc să trec de
o mamă care-şi duce copiii la grădiniţă. trotua-
rul e îngust şi nu pot să-i depăşesc aşa uşor. cred
că aş putea dacă m-ar auzi cum calc în spatele lor
dar nu mă aude nimeni. grăbesc puţin pasul ajung
lângă ei o împing pe mamă în faţă pe băiat îl apuc
de gât şi pe fată de păr. îi dau cap în cap se aude
un sunet de plastic spart. mă uit mai atent văd că
li s-au agăţat craniile în nişte bucăţi ascuţite de os.
trag de ei să-i despart dar nu pot şi ridic din sprân-
cene pentru că nu am mai văzut niciodată aşa ce-
va. îi las să cadă pe trotuar imediat se apropie un
câine cuţu-cuţu care începe să lipăie bucăţile de
oase şi creier de pe jos. seamănă puţin cu câinele
meu numai că al meu are altă culoare şi e mai cu-
rat şi mai bine hrănit. după ce termină de mâncat
se uită la mine şi se linge pe bot că să-i mai dau. îl
mângâi pe cap el dă din coadă şi plec.


3.

mă urc primul în maxi după mine se mai urcă nişte
oameni. mă aşez pe un scaun de pe şirul din dreap-
ta îmi pun căştile în urechi şi mă uit pe geam adică
afară unde e o seară foarte frumoasă de toamnă.
maşina porneşte lângă mine ajunge o tanti mai bă-
trână care n-a apucat loc. mă priveşte urât cu ochii
întredeschişi şi buzele încovoiate ca şi cum vrea să
mă ridic şi s-o las pe ea să se aşeze. mă fac că nu ob-
serv aşa că rămân pe scaun tot drumul. după ce co-
boară cobor şi eu o urmăresc până la un semafor.
aştept zece secunde îi dau un şut în spate ea zboară
în şosea unde un camion de gunoi plin o rupe în do-
uă. pe urmă un stivuitor de smoală îi nivelează orga-
nele şi părţile din corp care încă nu erau lipite cum
trebuie de asfalt. semaforul se face verde trec stada
şi mă opresc la un chioşc de unde îmi iau doi covrigi
calzi cu sare.


4.

mă joc assassin’s creed brotherhood pe calculator
chiar înainte să termin o misiune importantă sună
interfonul. îmi pierd concentrarea o patrulă de sol-
daţi romani mă omoară cu halebardele şi trebuie să
iau tot nivelul de la capăt. mă ridic de pe scaun des-
chid uşa o fată de liceu începe să-mi vorbească des-
pre cazul unui copil care are nevoie de bani pentru
un transplant de măduvă în străinătate. îi spun că
mă jucam assassin’s creed brotherhood pe calcula-
tor îi iau mapa din mână şi o trag până în bucătărie.
aici o pun să stea cu gura lipită de cel mai mic ochi
al aragazului şi dau drumul încet la gaz. ca să nu sca-
pe îi lipesc buzele cu superglue de fierul înnegrit îi a-
păs capul cu mâna. nu durează mult şi dă ochii pes-
te cap încearcă să vomite dar toată pasta gălbuie îi
vine înapoi pe gât. o parte îi iese pe nas murdărind
tot aragazul şi gresia din jur. mă strâmb de la miro-
sul urât o privesc cum se mai zvârcoleşte câteva mi-
nute şi cum horcăie horc horc. aştept până se opreş-
te de tot mă şterg bine pe mâini cu o cârpă în dungi
albe şi roşii apoi mă pun în faţa monitorului să ter-
min jocul.

marți, 11 octombrie 2011

body horror să

să tragi un pârţ lung & fâsâit lângă grupul

cutare de studente să pută şi să te îndepărtezi

firesc după minim două minute ca şi cum

nu ai făcut nimic deplasat să bei apa care se

adună încet încet în suportul periei de curăţat

veceul sau măcar s-o atingi cu limba să faci

gargară cu pasta galben-maronie scursă din

găleata de gunoi să-ţi placă asta să scrii un

text despre asta să striveşti o viespe două

trei între dinţi în timp ce zgârii cu unghiile o

tablă neştearsă de trei luni (consideri că durata

e optimă pentru micul tău experiment dar

deocamdată nu promiţi nimic ţi-e frică nu vrei

ca oamenii de subgresie să te creadă incapabil

într-un fel sau altul) să ungi o felie de pâine

cu bucata de unt îngheţat scăpată în vasul cu

apă al câinelui să te caci în propriile mâini şi

să strângi cu putere degetele până ajungi să

scurmi în oasele din palmă să râgâi gros a ceapă

la nici 25 de secunde după ce ai început să dai

limbi unei vechi cunoştinţe pe care mereu ai

bănuit-o cum că ar fi adventistă după care să-ţi

baţi joc să râzi de ea cu aceeaşi uşurinţă cu care

handke făcea dialogurile de la sfârşitul femeii

stângace să-ţi sufli cu viteză mucii pe pantofii

proaspăt lustruiţi ai celor mai buni prieteni ai

tăi şi să pretinzi imediat absolută clemenţă să

trimiţi scrisori udate cu pişat sinistraţilor de orice

tip din orice loc să scuipi în gură să faci injecţii cu

spirt în muşchii descoperiţi ai amputaţilor să

adormi relativ împăcat & cu negreală pe picioare

în cele mai albe aşternuturi pentru ca dimineaţa

devreme înainte de ceiucul cu brânzică şi suplimentul

din ce în ce mai ieftin de cultură să spui o rugăciune

de sinceră mulţumire pentru conştiinţa asta

deosebit de productivă

duminică, 2 octombrie 2011

3.

rana aia veche pe care toţi o credeam vindecată a început să ţi se deschidă şi asta ne face să fim destul de precauţi atunci când eşti la cel puţin un metru jumate de noi mai întâi am observat un fel de lichid galben curgea din colţul gurii ca un pârâiaş mic mic şi până să ajungă la bărbie se usca de tot o crustă deosebit de împuţită ar zice lumea copiii cei mai răi îţi fac poze cu mobilul pe ascuns lucru care la prima vedere nu te afectează dar recunoaşte suferi plângi înjuri în gând le-ai suci gâturile căcaţilor ăştia mici le-ai despica rotulele cu un şpaclu subţire pe urmă ai turna sare pe găurile din oase degeneratule deja îţi imaginezi culoarul de hotel plin de fum ieşirile blocate din cauza incendiului desigur şi tu mai gras cu o sută douăzeci de kile un butoiaş de calibru treişpe în mâna dreaptă şi tu din ce în ce mai transpirat strigi o să v-arăt puterea minţii o să v-arăt puterea minţii da se ştie ai comite multe chestii tâmpite doar ca să atragi atenţia de la rana asta futută a ta se deschide vizibil se lărgeşte la început era bine semăna cu despicătura de pe marginea unei pungi de chipsuri care nu-ţi plac & cu timpul a devenit o masă de muşchi dezveliţi două labii zemoase cu mult mai nasoale decât buzele viermelui jabba şi totul

totul ar deveni cât de cât acceptabil dacă ai renunţa la obiceiul ăla al tău de a-ţi zgândări insistent bucata de carne vânătă mortarul galben pişăcios unghiile tale deja s-au obişnuit cu procesul e ca şi cum ai zgâria zgâr zgâr un stâlp de ciment ştiind sigur că oamenii de subgresie aşteaptă jos ca ultimii nehaliţi îşi cască gurile fac aaaa pentru tributul gras de firimituri şi bucăţi de moloz industrial eşti un caz aparte fiule laboranţii ar lucra intens pe tine te-ar diseca încet cu poftă şi precizie vorba poetului oare ce-l pune în mişcare şi pe ăsta s-ar întreba toţi pariuri speculări ipoteze renunţări plus finalul care zice

şi-o să ajungem să ne bucurăm atunci când cumpărăm o pâine



video