prinţul

nu ştiu să fi fost mai frumos

ca în tavanu acela de sticlă

de la aqua paradise

cînd făceam pluta

în apa albastră-neon

şi cu palmele făceam şi vîrtejuri cu bule

şi mă gîndeam că fac magie

ca subzero

poezie.baterie

acum şi pe yutubs

Nicolae Avram - All Death Jazz

de departe cea mai faină carte a anului, mai faină şi ca a mea.

îmi permit ca să pun aici cîteva texte:

****************************************************

Moartea - V

           ne aşezăm pe o terasă

cu vedere spre ocean pescăruşii

ţipă ascuţit rotindu-se deasupra

            valurilor

moartea începe să mănînce mult

mă moarte spun ai auzit că daniel

            a murit?

s-a spînzurat în bucătărie de clanţa

uşii

a început să se facă frig

adie vîntul şi zantadeschia îşi

scutură frunzele zice moartea

aud paşi pe valuri se întunecă

ai stins cumva lumina?

simt că tremuri şi glasul acesta parcă

nu-i al tău mai zice moartea

daniel, îmi amintesc de el

se opreşte un moment din înfulecat

atent la fulgerul ce despicase

             în două

o belugă de culoarea

             zmeurei

Daniel / 1 – V

o vreme am stat la grasul de cherecheş

ţi-l aminteşti? – era mai mare ca noi

cu vreo doi ani

ne bombardam cu pietre ne jucam de-a indienii

ştefan cel mare şi turcii

acum e gropar locuieşte cu cinci copii şi concubina

într-o casă dărăpănată la marginea

            morţăriei

îl ajut să sape gropi aşa-i de gras că nu mai poate

ieşi din mormînt

de ce te-ai umflat aşa de tare l-am întrebat

pentru că mănînc inimă

de mort la grătar

             mi-a răspuns

VII

scoatem ultimele lopeţi de pămînt

ne aşezăm obosiţi pe fundul gropii

mi-ar plăcea să stau aici toată viaţa zic

nu aş avea nevoie de nimic

poate de nişte cărţi şi un coltuc de pîine

            neagră

o, nu-ţi face griji la mine găseşti totdeauna

masa pusă îmi plac copiii sunt mai fragezi

şi mai gustoşi

            oricum îi mănîncă viermii

            eu de ce să n-am parte de o bucată

            tînără

se fărîmă uşor cu dinţii

căci şi eu sunt un biet ciormag

imbecil

cu dinţi împuţiţi zice grasul

                mă fascinează

fata lui aia mare ştefana

are zece ani şi părul moale

ca mătasea de porumb

am sărutat-o în dosul

unei cruci

            mi s-a sculat

3. veniseră cu căruţele în valea noastră

dădeau baloane colorate pe sticle şi borcane

am adunat repede din pod toate sticlele şi borcanele

le-am pus într-un sac de pînză pe drum m-am

întîlnit cu tata era beat turtă mi-a luat sticlele

mi le-a spart de cap una cîte una am stat şase luni

în spital cînd am ieşit n-am mai recunoscut cătunul

pe uliţă mirosea puternic a praf de puşcă pereţii

casei erau mînjiţi cu sînge cîinele nostru zăcea

pe prispă cu falca smulsă în pîrîu se strînseseră

o mulţime de oameni femeile îşi smulgeau

părul din cap urlau ca dracii l-am văzut pe tata

alergînd cu cuţitul prin apă după soră-mea

îmbrăcată în rochie albă de mireasă apoi pe mama

cum a ridicat toporul i l-a înfipt în spate

 

Federiţa / 1 – VIII

             cînd se trezeşte

argentina fata cu ochii aurii

            şi cosiţe întunecate

se suie pe acoperişul federeului

sare în gol fără să spună nimic

preoţii din oraş nu vor s-o-ngroape

nu vine nimeni la ea să-şi ia rămas bun

zace o lună la morgă în frigider

trupul mort al argentinei este apoi tranşat

înghesuit într-un sac negru de plastic

cîteva zile au hrănit cu el cîinii

           miliţienilor

puţinele rămăşiţe de pe fundul sacului

fură împrăştiate pe cîmp

ploaia a căzut atunci cu putere peste mirişte

a prefăcut sîngele uscat în mii

de păianjeni

care s-au grăbit să urce treptele

            federeului

IX

             înainte de culcare

goanga ne curăţă de păduchi

pe noi fetele nu ne tunde zero

             ca pe băieţi

cu un cuţit ruginit ne taie cosiţele

             ţepene

ne toarnă în cap petrol

schimbăm aşternuturile punem

pe paturi cearceafuri curate

eu mă salt în patul argentinei

            de lîngă perete

într-un colţ al saltelei găsesc

un bileţel împăturit

goanga anunţă stingerea

îmi bag capul sub pătură

aprind lanterna citesc:

NU VREAU SĂ FIU
FUTUTĂ
DE SECURIŞTI

Federiţa / 2 – IV

am dat declaraţie directorului tîmpeanu

am scris: de la meci am greşit drumul am alunecat

în rîpa măluţului pe stînci

tanti nuşi croitoreasa mi-a spus: puteai să mori

ai avut noroc

doctorul federeului mi-a tratat criza

violul l-a băgat sub preş

nu a vrut să mă trimită la spital mi-a spus

am eu grijă de tine dacă mi-o sugi

ce gust am m-a întrebat din senin după ce o luasem

în gură îngenuncheată pe covor i-am răspuns:

de ridiche bere de munhen