mereu

am vrut să scriu poemul
mare poemul care
să dea instant lovitura (şi fetele frumoase rând pe
rând pe
rând de-a
dura) cu doar trei
strofe scurte două
jocuri isteţe de cuvinte
precupeţe şi
un personaj dispus să-şi pună viaţa
gaj pentru
cele şapte diamante cu vârful tăiat din
grădina unui urs polar
vesel dar
din păcate semi-turbat un

palat cu
adevărat
fermecat de
câteva sute de metri
înălţime mi s-ar cuveni pe deplin după
ce mi-aş recita poemul mare în
mulţime (într-o
sală enormă de nunţi unde aproape
zi de zi se ţin
orgii stropite din belşug cu bere
blondă şi pelin) oare

cât de lin ar trebui să-mi fie
mie somnul pentru
sunetul bun al strofelor tari al
versurilor cu care
în mod sigur aş da masele (şi chiar unele scaune
frumos tapitate) direct
pe spate în stil
mare vreau

să mai ştiu şi
ce fel de mâncare grasă
soioasă extrem de
nesănătoasă trebuie să
mănânc de trei ori pe zi cu lingurile-adânci făcute din scoarţa şi trupul bătrânului tjikko în
timp ce
eu (ca orice
ingrat şi
lipsit de maniere derbedeu) să-i spun nevestii „gagico
porţia asta nu-mi ajunge nici măcar
pe-o măsea nouă de minte
educată zeci (sau poate
chiar sute) de ani grei cu
taxă mare la sorbona fă-mi deci
încă treizeci şi
şapte de mămăligi albe
cu lapte citeşte-mi
cu glas grav cel mai
trist pasaj posibil din antigona după care
încuie bine uşa acoperă
cu pături negre geamurile ascunde
cheile undeva departe în
mările-adânci din sud să nu le găsească nici măcar neamurile şi

înainte să pleci (cine poate spune cât şi cine
poate spune unde?) înainte
să mă laşi ca pe-un grăunte mic
de munte pe
fundul unui sac ros de
prietenii cei mai buni ai unui gânsac
foarte posac înainte

de a rămâne doar printre
caietele mele iubite
îndoite – tot de mine - pe la margini într-un
moment de singurătate proverbială cu
puţine margini înainte

de marea tăcere (necesară
acelui poem ţais care – deşi
nici până acum nu a început să se scrie – încă se mai cere) te rog stinge

încet lumina
focul ţinut cu praf de os (ai mare grijă
să nu iasă fum) şi – numai dacă
poţi dacă ai
fie şi o mică
mică idee – încheie tu frumos
poemul de acum"