pun aici cîte o poezie frumoasă din cîteva volume (ed. vinea) pe care am pus mîna recent:
(Rareş Moldovan - Skycam)
Mr. Flaky. Oubliette
Oubliette 1:
o fiinţă calmă
îmi miroase tricourile
Oubliette 2:
în care mă mişc
prea încet pentru timp
Oubliette 3:
mă întreabă la telefon:
chiar aşa eşti de singur?
voi fi măsurat după cît şi cum ştiu să aştept
dimineaţa, culcat în spatele tău nu-i greu
cînd palma atîrnă ca un ciorchine uscat lîngă şold
şi n-o simt
spatele tău îmi pare o faleză de sare
de pe buza ei nu-mi vine să-mi dau drumul
mă adulmec, sînt treaz, azi iar
am să mă presar
nevolnic, răbdător,
îmi spun n-ai teamă nu te întîlneşti cu nimeni
prăjesc pîinea o ard fierb cafeaua o vărs te trezesc
şi tot timpul mi se învîrte în minte un cînticel
am închis uşa după tine îl şi zic cu voce tare
“dacă deschizi bufetul ăsta
dacă-l deschizi
nu te-aştepta să descoperi ceva
nu te-aştepta
nu te-nfuria
cînd ceştile cu spume de cafea
se clatină uşor
în faţa ta”
“ştii ce se-ascunde într-cotlon
prea bine ştii
printre linguriţe şi coajă de lămîi
e bine s-ai răbdare
cum nu au
cei ce vor
prea repede prea tare
verzuia supă Knorr”.
(G. Vasilievici – W.C.rul)
Căţelul
te uiţi la animal planet
şi mîngîi căţelul
cît timp el îţi traduce
şi tu treci prin pisică
(G. Vasilievici – Gabi 78)
Cîteva povestiri (Feat. Gili
Mocanu) – 10.
Cu ani în urmă aveam un prieten de care
eram legat prin gusturile noastre pentru un
anumit gen de muzică. Dar pentru că părinţii
noştri erau din clase sociale diferite,
într-o zi, în timp ce mă studiam în marea lui
oglindă din hol, mama lui mi-a spus:
“te rog să îţi răreşti vizitele”.
(Ruxandra Novac – Ecografitti)
am cunoscut un om care îşi
lipise radiografiile şi
spunea că aşa
stă înăuntrul corpului lui şi că toţi stăm aşa
înăuntrul corpului lui
ca într-un acvariu întunecos şi cald
fuma mult şi bea băuturi seci toţi spuneau că a înnebunit
dar că înainte era foarte de treabă
cînd l-am dus pe fratele meu la el s-au închis o zi şi o
noapte împreună
a doua zi nu l-am mai găsit pe nici unul
şi n-am ştiut ce să spun cînd m-am întors acasă
m-am mirat că nu m-a certat nimeni de parcă toţi ştiau
numai eu nu nici
acum nu înţeleg de ce
(v. leac - seymour: sonată
pentru cornet de hîrtie)
seymour priveşte
privesc un copil negru care aruncă
o piatră neagră într-o apă neagră
o fetiţă blondă întinde
un măr galben unui chinez
un copil roşu întinde un arc roşu
cu o săgeată roşie ţinteşte un măr roşu
un om elegant urcă într-o maşină elegantă
fumează elegant i se rupe de toate
stau şi privesc un om care îşi smulge părul
în faţa lui alt om îşi smulge părul
în spate un om îşi smulge părul
la ultimul etaj un om îşi smulge părul
în beci un om îşi smulge părul
o damă în blănuri bate un cîine.
(dan sociu – fratele păduche)
dragostea ta ca nebunii
dragostea ta
ca nebunii oraşului
costică buzalău şi tomberonul lui
cu plăcuţă de înmatriculare şi antenă
şi mai nou cu brăduţ odorizant
cînd eram copil claxona ca o dacie
titiiitiiiitul ăla enervant şi comun al epocii
din vîrful buzanelor lui cît bujiile
şi circula nebunul
în toate duminicile
acum şi-a pus şi-o alarmă
pe care uneori nici el
n-o poate opri
l-am văzut săptămîna trecută
întins pe trotuar
sub tomberon
transmitea
printr-un celular-brichetă indicaţii
către bază
căpitanul roşu şi colecţia lui de medalii
din staniol şi beteală
fluierul şi carneţelul pentru amenzi şi procese verbale
ne aresta seara
cînd ieşeam de la şcoală
disperat că nu-l luam în serios
ne flutura sub nas
inelul cu ceas electronic ca argument
suprem de autoritate
şi pe el l-am văzut recent
într-o crîşmă albise
avea un fel de resemnare demnă-n privire
îţi venea să spui oftînd
nu mai e ce-a fost
dragostea ta
liniştitoare
ca nebunii şi cerşetorii oraşului
pe care-i ştiu din copilărie
şi care mă aşteaptă
la aceleaşi colţuri
chiar dacă le dau rar
sau deloc
pînă cînd într-o zi
se căpătuiesc
sau mor
şi asta nu-mi schimbă
cu adevărat viaţa sau moartea
doar că se face
un gol
în drumurile mele
