werner herzog

vlad oamenii nu sunt răi vlad:

o leapşă primită de mai sus

de la şoferul fordului inert

lîngă care foarte fericit te-ai pus

nu trebuie să te expună imediat

căutătorilor

pînă la următorul ascunziş respiră uşor

mergi cu mîinile

cruce la piept

în dulce dans rusesc

şi nu întoarce capul brusc

atunci cînd sub cizmuliţe

pîrîie zăpada

sunt doi băieţi încotoşmănaţi

care în miez de noapte trag o sanie lungă

de lemn greu

sperînd la un deal bine bătătorit –

nu neapărat iluminat / vecin cu zona sigură –

doar bătătorit

şi imaginează-ţi că ai fi bătăuşul oraşului, te întîlneşti

cu cei doi, ştii că pe deal nu e

deloc cum trebuie, ei te întreabă dacă e, tu ce le spui, trebuie

să le spui ceva, ai grijă

ce le spui,

spune-le