"Cîinele bău puțină apă, ca să-i treacă gustul de risotto, și luă un mic de pe platoul Evanghelistului. Mușcă din el și dădu din cap a așa și așa, cu o ușoară înclinație spre da. Mai mușcă o dată și decretă: carnea acestor mici stătuse mai mult cu gheață decît compoziția, aproape identică, de la Cocoșatul. Spunea "aproape identic", pentru că, în acești mici, la fiecare kilogram de carne tocată se adăugaseră și cel puțin trei linguri mari de frișcă sau două de smîntînă bătută. Asta pentru a mai tăia din mirosul bicarbonatului care îi făcea să crească pe grătar, dîndu-le însă un iz discutabil, dar și pentru a le spori aroma și a-i face deopotrivă cărnoși și zemoși, adică și pătrunși, dar și cu carnea încă vie, cît să amintească de adevăratele fripturi la grătar. Fiindcă ăștia sînt micii adevărați - două aluzii care se întîlnesc la jumătatea drumului. Și cîrnați, fără pieliță, și amintirea unei fripturi în sînge cu mirodenii, pe care o mesteci fără efort."
Cristian Teodorescu - Șoseaua Virtuții. Cartea Cîinelui @CR, 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu