vineri, 20 iulie 2012

ana

(după s. gherguţ)

am omorît bossul
pe nightmare cu doar
3 sticluţe albastre
de supermana

am bătut darabana
cînd singur -> bine;
& prost, cînd se uitau (de jos) la mine

mai ţii minte bomboanele
silvana? (alea roz)

sau filmul cu cabana
diavolului doi
la care s-a uitat şi mătuşa oana
bioenergeticiana? (tu ai adormit la el şi te-ai trezit plîngînd
ca un puţoi)

nu mai rupe coaja
lasă rana

pe vaca bunicilor
o chema, pe bune,
joiana

fă-ţi cruce frumos
respectă sutana

azi nu mai bea sana
decît mama
- cu cana -
şi megasatana

Un comentariu:

  1. dupa a treia lectura, mi-e inca greu sa gasesc un cuvant care sa inglobeze imaginile poemului. poate ar trebui sa ma limitez la senzatia pe care o lasa, dar nu lasa nicio senzatie; este poemul ca un gol, punctul zero, inca ne-fiintator si totusi din el se nasc franturi de realitati, mimetice sau fictionale. frumoasa este privirea care vine ca un fulger pe aceste 'realitati' si pastreaza in vers doar un flash si apoi trece mai departe. nu stiu cine este megasatana, dar mi-ar placea sa fie tot o trimitere si nu un element creat in acest text pentru ca ar fi prea bombastic, si limiteaza perspectiva.
    desigur, spor!

    RăspundețiȘtergere