joi, 21 august 2014

Umberto Saba - Soţiei mele



Tu eşti ca o tânără,
albă cloşcă.
Penele ei se zburlesc
în vânt, ea îşi lungeşte
gâtul să bea, şi scurmă pământul;
dar, când păşeşte, are şi ea
mersul tău lent de regină,
şi îşi bombează prin iarbă
mândrul ei piept rotund.
E mai de preţ ca masculul.
Cum sunt toate
femelele tuturor
seninelor animale
ce se apropie de Dumnezeu.
Iar dacă ochiul, dacă mintea mea
nu mă-nşeală, tu semeni cu acestea din urmă,
şi cu nicio altă femeie.
Când seara începe să le-aducă
găinuşelor somnul,
ele scot sunete, de felul celora, dulci,
în care şi tu îţi plângi
necazurile, şi nu ştii
că în glasul tău păstrezi suavele
şi triste note din cuibare.

Tu eşti ca o gravidă
junincă;
liberă încă şi
neîngreunată, chiar zburdalnică;
care, dacă o mângâi, întoarce
spre tine capul, cu acea delicată
pată trandafirie.
Pare atât de tânguios
felul ei de-a plânge, când te apropii
şi-o auzi mugind, încât din iarbă
faci un mănunchi şi i-l dărui.
Eu tot aşa daruri îţi fac
când tu eşti tristă.

Tu eşti ca o căţea
prelungă, din cele cu multă blândeţe-n
ochii lor negri,
şi cu tot atâta cruzime-n inimă.
Stă la piciorul tău, ca o
sfântă din stirpea mistuitelor de o
neclintită fervoare, şi te priveşte
ca pe-un Stăpân, ca pe un Dumnezeu.
Când te însoţeşte prin casă
sau pe stradă, oricui ar încerca
de tine să se apropie îi arată
colţii strălucitori.
De gelozie suferă
iubirea ei.

Tu eşti ca temătoarea
iepuroaică. Din cuşca-i
strâmtă ea se înalţă
să te zărească,
şi-ntinde spre tine
ţepene, lungi urechi;
când îi aduci
ridichi şi grâne, iar când nu le are
ea se ghemuieşte în sine
şi caută ascunzişuri întunecate.
Cine-ar putea să-i fure
mâncarea? să-i fure
părul pe care ea şi-l smulge
din spinare să-şi căptuşească cuibul
unde va zămisli?
Cine te-ar face să suferi?

Tu eşti ca rândunica
sosită primăvara.
Şi care din nou pleacă toamna;
dar tu n-ai acest dar.
Iată ce ai tu de rândunică:
mişcarea ei uşoară
ce, pentru mine, cel care mă simţeam
şi chiar eram bătrân, vestea o altă primăvară.

Tu eşti ca prevăzătoarea
furnică. Despre ea,
când pe câmp pornesc să se plimbe,
îi vorbeşte şi copilului bunica
ce-l însoţeşte.
Şi de asemenea eu în albină
te regăsesc, şi în toate
femelele tuturor
seninelor animale
ce se apropie de Dumnezeu,
şi în nici o altă femeie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu