btln

binecuvîntată

supărarea puţin jucată

a frăţiorului cu păr mare şi maieu

cînd se înghesuie

alături de mamă şi soră

pe două scaune de dubă

şi el nimereşte lîngă geam

cumva în picioare

cu faţa la interval

şi văzîndu-se aşa

închide cîteva secunde ochii

strînge din buze

şi zice

de fapt mai mult şopteşte

eu n-am cum să stau aşa

mascîndu-şi discret năduful.

şi la mine

doar un surîs se poate vedea

că stau aşezat mai în spate şi îl văd

şi doar un surîs

că am ochelari negri

şi bucuria cea mare din ochi

ea nu mi se vede

de parcă dacă ar vedea-o cineva

s-ar risipi

şi rău mi s-ar face şi mie

dar şi aceluia care m-a surprins.

copil frumos şi cuminte,

ce te-ai mai bucura tu

dacă în goana bărcii pe canal

distrasă ţi-ar fi doar ţie privirea

spre bîtlanul sătul

care, după stingerea treptată

a zgomotului de maşinărie,

cu multă linişte în piept

o să aştepte, acolo sus pe cracă

însingurarea adusă de noapte.