"Iată cum au luat naştere versurile de
care-am pomenit. Mă întorsesem acasă noaptea tîrziu şi, în loc să mă culc, am
intrat în birou şi-am aprins lampa. Şi de îndată ce-am făcut lumină, a început
să mă chinuiască o muscă. Am izbutit s-o lovesc, dar uşor, să nu mă murdăresc.
Am uitat de ea, dar am revăzut-o în mijlocul mesei în timp ce-şi revenea
încetul cu încetul. Era sigură de ea, dreaptă şi părea mai înaltă ca înainte,
fiindcă unul din picioruşe îi fusese anchilozat şi nu se mai putea îndoi. Cu
cele două picioruşe din spate îşi netezea cu stăruinţă aripile. Încercă să se
mişte, dar se răsturnă pe spate. Se ridică şi reîncepu, încăpăţînată,
stăruitoarea ei ocupaţie.
Am
scris atunci versurile acelea, surprins de-a fi descoperit că micul organism al
muştei, chinuit de durere, acţiona sub impulsul a două erori: în primul rînd,
încăpăţînarea de a-şi netezi aripile, care nu erau rănite, arăta că insecta nu
ştia de unde-i vine durerea; apoi, asiduitatea efortului demonstra că în mintea
ei puţintică exista credinţa nestrămutată că sănătatea e un bun al tuturora şi
că trebuie neapărat să se întoarcă atunci cînd ne-a părăsit. Erau erori care i
se pot ierta cu uşurinţă unei insecte care nu vieţuieşte decît un singur
anotimp şi nu are răgaz pentru experienţe."
Italo Svevo - Conştiinţa lui Zeno
fain
RăspundețiȘtergere