O cantina în Laredito - Camarad ucis

"În Laredito s-a lăsat deja înserarea. Liliecii îşi iau zborul din cuiburile lor din tribunal şi turn şi se rotesc deasupra aşezării. Aerul e încărcat de mirosul de cărbune ars. Copii şi câini stau ghemuiţi lîngă pridvoarele de pământ şi cocoşi sălbatici bat din aripi şi se aciuează pe crengile pomilor. Umblă pe jos, aceşti tovarăşi de arme, pe lângă un zid golaş din chirpici. Dinspre piaţă se aude slab muzică de orchestră. Trec pe stradă pe lângă un car cu apă şi trec pe lângă o spărtură în zid unde la lumina unui foc slab de forjă un bătrân bate metalul în forme. Trec pe lângă o casă unde stă în prag o fată tânără a cărei frumuseţe e una cu florile din jur.

Cum se sfârşesc poveştile astea. În confuzie, blesteme şi sânge. Şi-au văzut de băuturile lor şi vântul sufla peste străzi, stelele de pe cer scăpătau către apus şi tinerii ăştia s-au luat la harţă cu alţii, s-au spus vorbe care n-au mai putut fi îndreptate şi în zori băiatul şi al doilea caporal au îngenuncheat la căpătâiul băiatului din Missouri căruia îi zicea Earl şi l-au strigat pe nume, dar el n-a mai răspuns."

Cormac McCarthy - Meridianul Sângelui.

ce s-a întîmplat

© "Batman: Whatever Happened to the Caped Crusader?"
Neil Gaiman, Andy Kubert, Scott Williams @DC Comics, 2009

momentul de groază

"Ca să continui mă gîndesc, prin asociaţie, cum se dislocă dinăuntru un cuvînt repetat. Copil, mergînd pe străzi, citeam firmele prăvăliilor şi le spuneam în gînd. Treptat, cuvîntul nu mai însemna nimic. Există o explicaţie liniştitoare, e fenomenul de redundanţă, însă, copil, eram speriat de nimicul care creştea în interior. În mine, mai mult decît în cuvinte.

Stăm toţi trei şi privim în soare. Puse la un loc, una sub alta, frazele fac, făceau, un poem în sensul vechi al cuvîntului. Există în ele un fel de lirism. În aceasta, lirismul pluralului. Stăm toţi trei, deci sîntem împreună, şi privim în soare, adică nu soarele îl privim dar este soare unde stăm. Sîntem împreună, e bine, ca o pauză a vieţii, uităm că trăim. Acestea sînt zilele intense, de altfel mi-o şi amintesc, a fost o zi minunată, am mers în munţi multe ore, cînd stam în soare eram la capăt, frînţi, simţeam oboseala în fiecare centimetru din noi. Viaţă intensă este atunci cînd faci o pauză în viaţă. Bineînţeles, exagerez, nu-i deloc aşa, sau nu pentru mulţi.

Tu cureţi cartofi în iarba din curte, surîzi. Aici strică poezia cuvîntul cureţi, aspru, ca o răzătoare pe care ţi-ai trece mîna şi ţi-ar sfîrteca-o fără să curgă sînge. Momentul de groază cînd, după ce ţi-ai făcut o tăietură adîncă, locul despicat e livid, sîngele încă n-a ţîşnit."

Livius Ciocârlie - Clopotul Scufundat