duminică, 22 februarie 2015

george topîrceanu, memorii de război

     Pe gardul din sus al unei gospodării de machedonți ce părea pustie, și-a făcut pe neașteptate apariția o pisică. Franțujii o văd și, cât ai clipi, au și organizat o mișcare strategică de învăluire, unii pe o parte, alții pe alta. Au închis-o într-un semicerc larg de tiraliori, cari încep să strângă rândurile pe nesimțite, cu precauție. Pisica stă la soare pe gard și se linge, nepăsătoare, fără să bănuiască ce i se pregătește. Și să mai crezi în instinctul dobitoacelor! Un franțuz s-apropie încet de ea, se face că vrea să treacă niznai pe acolo - și dintr-odată o lovește în cap cu un lemn, pe care-l ținuse ascuns. A doborât-o... Câteva clipe stă aplecat asupra ei, meșterind ceva; apoi o ridică de coadă și vine cu ea în triumf spre tabără.
     Bulgarii râd.
     Ai noștri au urmărit scena, de la distanță, cu mâinile la spate. Au crezut întâi că-i vorba numai de-o petrecere, de un soi de distracție națională a acelora: așa au ei obicei, să omoare mâțe, pentru trecere de vreme.
     Dar când au văzut că străinii aprind focul sub o gamelă mare de tablă, pe când alții s-au apucat să jupească mâța și să-i scoată măruntaiele, o nedumerire, ca o bănuială vagă, începe să-i cuprindă.
     - Oare ce-or fi având de gând?
     Franțujii au ciopârțit acum pisica în bucăți cam de aceeași mărime, pe care le-au aruncat în gamela de pe foc, să fiarbă. Oamenii noștri se uită - și parcă tot nu le vine să creadă... Numai la urmă, când i-au văzut că-și împart fiertura, primind fiecare în câte un castronaș partea lui de carne și de zeamă, și-au întors capul, cu mare greață, scuipând care-ncotro:
     - Ai văzut, mă?... Spurcată nație!
     - Altminteri, sunt boieri... nu vor să mănânce toți dintr-o oală, că li s-apleacă.

@Humanitas, 2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu