Sigur, uneori ne-am aflat și într-o situație de mare dilemă etică. Mai precis atunci cînd am furnizat fraze absolut sublime unor oameni care nu le meritau din punct de vedere moral. Să luăm cazul lui Louis Ferdinand Céline, pe care mulți l-au considerat "un gunoi moral", un fascist care nu a retractat niciodată, nu s-a căit. Merita el, oare, acel diamant cu care începe romanul Călătorie la capătul nopții? Vă amintiți fraza? "Iată cum a început totul". Simplu, scurt, direct, eficient. Un prag. Este tipul de frază-prag. Pentru că un început de roman mai poate avea și o funcție strict ritualică. Unii scriitori au nevoie, pentru a intra în materie, mai degrabă de un gest ritualic decît de o primă situare în timp sau în spațiu a narațiunii, sau de o primă introducere a vreunui personaj. În istoria arhitecturii, multe edificii au fost astfel create încît intrarea în ele să impună o anumită atitudine. Un prag înalt te obligă la o anumită coregrafie cînd treci peste el. Uneori pragul este înalt iar ușa este scundă ceea ce te obligă să-ți apleci capul ca să pătrunzi în interiorul edificiului, deci să faci o plecăciune... Céline avea nevoie de o primă frază-prag și i-am dat-o...
Matei Vișniec - Negustorul de începuturi de roman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu