Şi nu ştiu cum să vă zic, avusesem nişte stări toată vara la prînz, cînd citeam în cameră, o sfîrşeală şi un dor pentru ceva ce nu înţelegeam, ca femeile din romanele de capă şi spadă pe care le citeam şi m-am uitat deci în jur la Bebiţă, care rînjea deja aşteptîndu-mi replica, la Ciomag, care îşi scosese un muc uscat din nas şi acum se ştergea discret de pantaloni, la Depeche superfardată şi în mini de raiat bleumarin cu chiloţi roz, pentru că uitase că nu e în pantaloni, la Adi scurmîndu-şi ocupat cu un ciob în tăietura de la deget şi la toţi şi ce să vă zic, mi-a fost ruşine că n-am putut să-i răspund normal, ca un om normal, şi că în loc să am prieteni ca Cezar (şi aici se deschideau toate filmele terase băuturi femei mare ha ha Ionuţ eşti cam poesc azi ce s-a întîmplat, ah Cezar tu şi poantele tale neobişnuite, ha ha, dar destul despre mine, ia să văd ce cărţi ai acolo, a, divinul Michelangelo) şi să păşesc în sfîrşit în viitoarea fază a vieţii mele, un pas spre care tînjeam eu în secret la prînz, eu rămîneam cu Petrică să dăm din cap frenetic pătrunşi de muzică sub fereastra lui Cezar pentru toată viaţa şi să-mi scot muci din nas cu Ciomag pentru toată viaţa.
Ionuţ Chiva - Boddah Speriat, Polirom, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu